Dacă tu ai dispărea, ce m-aș face făr’ de tine?
Cui i-aș mai putea vorbi, cui i-aș spune eu, iubire?…
Noaptea mea ar fi eternă,
stelele s-ar stinge toate,
De durerea inimii, de jale-n singurătate.
Cum aș scrie făr’ de tine, versul meu cum ar suna?
Ar fi o vioară tristă, nimenea n-ar asculta…
Mi-ar ploua în anotimpuri,
soarele n-ar încălzi
Sufletul ar avea riduri, nicicând nu s-ar zlobozi…
Ar fi prins ca-ntre zăbrele, doar tânjind de al tău dor
N-aș mai fi spicul din vară, n-aș mai fi al tău odor…
Pâinea gustul și-l va pierde, făr’ de tine, ce folos?!
Degeaba aș merge-oriunde, totul mi-ar părea pe dos.
Ce m-aș face eu cu mine,
care parte s-o ascult?
Mintea mă ceartă întruna, inima iubește mult!
Chiar și-acum, stând lângă tine, teama m-a învăluit,
Ce m-aș face făr’ de tine, aș fi suflet chinuit.
Cum aș putea rezista, când frigul m-ar devora?
Cine mi-ar mai fi un reazem, cin’ mi-ar șterge lacrima?
Întrebări făr’ de răspuns, hibernează-n mintea mea,
Și-atunci, te cuprind mai strâns, să nu pleci nici de ai vrea!..
——————————–
Alina CRISTIAN