Crăciun ‘89
Privește-mi, iubito, apusul,
În vise îmi ești mai aroape,
O lebădă pleacă pe ape
Și timpul își mistuie cursul.
A vieții cărare bătută
De pași care duc înspre tine,
Spre visele tale senine,
Se pierde-n iubirea mea mută.
Târziu, cu argint pe la tâmple
Vei spune cuiva, mai departe,
Istoria ce ne desparte,
Iubirea ce-avea să se-ntâmple.
Căci eu astăzi plec înspre ceruri.
Rămâi cu finaluri blazate,
Cu vise ce n-au fost visate,
Cu triste și seci giuvaeruri.
Nu plânge și nu mă visa.
Îngroapă-ți un vis lângă mine.
Pe drumul spre ceruri stăine,
O stea va fi numai a ta.
Mai trec pe la tine, la noapte
În vise să-ți spun „Bună seara”
Și trist să mă-ngâne chitara
Și tirst să-mi suspini printre șoapte.
Și chiar dacă nu te-ai trezit
Și dormi, liniștită, în pat
Iubito, te las, am plecat
Chiar dacă, de fapt, am murit.
Mai vino, când vrei, pe la mine
Să-mi spui despre ce se petrece
Și pune-mi pe lespedea rece
O oră din ziua de mâine …
… Crăciunul la poartă ne bate
Cu gloanțe ce zboară spre mine.
Îmi iau „Pe curând” de la tine
Și porția de libertate.
—————————————
Alin CUCURUZAN
26 decembrie, 2018