Invocație
Prin salcia clopotelor învolburate
ierburi de cenușă suspină.
Cântul din feriga uitării
desenează îngeri pe obrazul tău.
Nu știu ce caut,
poate doar letania copacilor,
care și-au încolăcit visele la picioarele tale
și n-au știut să zboare
odată cu foamea ta de pasăre sortită
unui curcubeu frânt de seară.
Nu știu ce citesc,
poate doar pâinea din praf de stele,
pe Caleea Lactee în fărâme-nprăștiată
sau poate drumul către clipa ta de lumină.
Nu știu ce invoc,
poate doar pașii hieratici pe Podul Carol,
peste Vtlava,
în argintul oaselor sclipind pe tipsii melancolia,
în zborul turnurilor peste colinele
aprinse-n vâltoarea florilor de mai.
Peste cuvintele tale se-așterne în fiecare zi
aceeași plecare, aceeași tăcere
și-n fiecare sărut al fumului
se-mpart apele cerului în aripi de ceară.
Nu știu ce ghicesc,
poate doar iertarea primăverilor nerostite de buzele tale.
—————————–
Alice PUIU
19 februarie 2019
Imagine: Willem Haenraets – watercolour