De mai bine de un secol tot soiul de „luminați” caută să acrediteze ideea că singura posibilitate a Românilor de a fi pentru totdeauna fericiți ar fi să preia ,în întregime și fără rezervă, în formă și spirit, „valorile” apusene. Acest mesaj neghiob a fost și este “argumentat” prin intelectualii mercenari, bugetofori și campioni ai amoralității,”elita de mahala” și este răspândit prin sinistra gloată a ‘imbecililor utili”, adunați în ONG-uri și formațiuni politice sinistre gen “Uniunea Salvați România’, PLUS, etc. Cei care au stat și stau, neclintiți în jurul celor care se constituie ca stăpânire vremelnică și azi sunt reprezentați printr-un guvern sinistru și un președinte lamentabil.
Mai nou această „elită de mahala” se dă de ceasul morții propovăduind necesitatea convertirii Românilor la ideologia satanică a „globalizării” și abandonării cât mai grabnice a Tradiției Românești și a credinței Drept Măritoare.
Acești amăgitori și vânduți nu iau o clipă la socoteală împrejurarea că o civilizație nu se măsoară în înzestrarea ei tehnică,un criteriu nespus de fragil și lesne schimbător, ci în respectul arătat valorilor veșnice și mai ales vieții. Măsurată sub cumpăna celor în urmă amintite civilizația românească se găsește într-o categorie net superioară „apusului”. Să nu uităm că civilizația românească este parte componentă a Bizanțului (care înseamnă tot spațiul Ortodox), probabil deplina și desăvârșita înțelegere a rostului omului pe pământ.
În Bizanț pedeapsa cu moartea era doar arareori folosită. Chiar și la caz că se pronunță o condamnare la moarte ea putea fi apelată în față Împăratului și în chip obligatoriu executarea ei se amâna cu treizeci de zile, de la pronunțare. Exact pentru a da vreme de corecție a unei sentințe pripite.
În Rusia „kieviana”, în codul de legi al Prințului Vladimir Monomahul (1113-1125),pedeapsa cu moartea era interzisă și asemenea interzise erau mutilarea și tortura. Iar în anul 1503 Sfântul Nil „Sorski”, de la sihăstria Sora din ținutul de peste Volga, vehement cuvânta împotriva acumulărilor de averi de către cinul călugăresc. El propovăduia sărăcia și slujirea aproapelui în nevoie. Același Sfânt osândea, până la asemuirea cu păcatul sinuciderii, violență împotriva celor abătuți de la credință, a „ereticilor”. El cerea ca împotriva lor doar „sabia” Cuvântului să fie folosită. Să ne aducem aminte de orgiile de sânge comise de către „luminații” Apusului în aceiași vreme, și mai apoi, în chip egal, „reforma” și „contra reforma”.
Aceste puține exemple oferite, și cărora nenumărate altele le-ar putea și le pot fi adăugate, arată limpede că pretinsa superioritate a „apusului” față de „răsărit” este un fals și o teza sfruntata. Este expresia lipsei de cinste sufletească a unor intelectuali care poartă necuviința că pe o demnitate și prostia că pe o virtute. Iar în vremea din urmă aceste manifestări de prostie și trădare fără hotar, au fost preluate de mișcări politice absolut abominabile.
Este vorba de abisurile de necinste sufletească și fizică pe care le reprezintă formațiunile, ”vasele de necinste”…Aceste formațiuni și-au făcut virtute și program din “nenorocirea țării”. Slugărnicia față de cele mai sinistre trupuri transnaționale le este pecetea și semnul identității. Ei sunt aceia care patronează distrugerea monumentelor istorice, a obiceiurilor din vechi, a Credinței Ortodoxe. Aceste formațiuni urmăresc, tenace, diabolic, distrugerea morală a Neamului Românesc. Aceste adevărate vermine trebuiesc combătute fără cruțare și votul împotriva lor trebuie să fie, pentru toți și fiecare, semn minimal de cinste sufletească.
——————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
USA