În peisajul comentatorilor de pe paginile virtuale pot fi întâlnite cele mai diverse personalități. Putem găsi aici oameni foarte buni, doritori să stea în tihnă la sfat, putem întâlni oameni care simt nevoia să își exprime ideile, sentimentele, gusturile. Putem întâlni foarte mulți oameni de cea mai bună credință și, din păcate, putem întâlni oameni de înverșunată rea credință. Aceștia din urmă alătură unor frustrări și complexe dureroase un soi de intoleranță fără rost. Este drept că ei au, până la un punct, anume circumstanțe atenuante, de regulă sunt oameni reduși la minte, plafonaţi, oameni care au citit puțin și nu au înțeles nimic. Ei sunt jalnica specie a troglodiţilor limfatici depășiți de tot: de haz,de pricepere,lipsiți de familie, divorțați de profesie (asta și datorată inadecvării lor intime, hormonale). De cele mai multe ori sunt recrutați dintre absolvenți de școli profesionale sau dintre “ingineraşi” nedeterminaţi.
Cu un asemenea nedeterminat am avut nefericirea să mă întâlnesc pe o pagină dedicată unui cartier bucureștean, am să îl numesc C.P.
C.P este un troglodit limfatic și “ingineraș” fără vocație, un fel de “trage targa pe uscat” și un “neica-nimeni” absolut. Ca orice troglodit are origini modeste. Familie periferică, fără memorie și fără merite. Dovada insignifiantei absolute este însuși numele ce îl poartă, un nume “la grămadă” .
Considerând ereditatea lui, mai mult decât îndoielnică și împrejurarea că minte nu are mai de loc, cariera lui ideală ar fi fost de servitor de primărie. Date fiind împrejurările a devenit unul dintre prea numeroșii “ingineraşi” de duzină, deci o victima a civilizaţiei. Fără stare pe loc a ajuns să traverseze mări și țări spre a dovedi că starea lui de “neica nimeni” are dimensiuni intercontinentale, deci este un “neica-nimeni intercontinental”. Glasul și depănările lui incoerente sunt identice cu mugetul paracopitatelor.
După socoteală lui strâmbă C.P este perfect fericit. Fiindcă este năbădăios, categoric, sigur. Cu o nobilă și fragedă candoare zburdă în a da păreri. Necheză frenetic și își închipuie că judecă. Insultă, afirmă, sloboade sentințe și crede că raționează. Trage de ureche, dojeneşte și admonestează. El șterge dintr-o lovitură păreri și idei consacrate. El confundă temperamentul cu inteligența. Aici greșește grav!
În loc să se dezlănțuie în rotitul ciomagului, insulte și înjurături directe, capitol în care are reale aptitudini, el se complică în veștede comentarii, gânduri limfatice și asudă în complicații cerebrale care, categoric, nu au afinitate cu natura lui simplă, rudimentară și necomplicată de jocul subtil al gândirii. Este trist, căci ar putea să își amelioreze imaginea exercitând mai multă sfială și mai puțină agresivitate-primitivă și mai ale cultivând tăcerea, care i se potrivește deplin. Dincolo de cele pomenite nu poate face multe. Natura nu a fost generoasă cu el ba, din contră, foarte zgârcită în privința darului înțelegerii. C.P este un prost irecuperabil.
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
26 mai, 2018