Brennus a fost o căpetenie a tribului celt al Senonilor. El a înfrânt trupele Romei republicane la Allia, în 18 Iulie 390 I.d.Hr. În anul 387 I.d.Hr. el a condus trupele sale din Galia Cisalpină ,a atacat Roma, a capturat cea mai mare parte din oraș și a ținut orașul captiv câteva luni.
Senoni erau un trib celtic care s-au extins și în nordul Italiei de azi. În jur de 400 I.d.Hr. au pătruns în Umbria iar în 391 I.d.Hr. au invadat Etruria. O încercare de pacificare cu Roma a eșuat și Senonii au atacat Roma. În bătălia de la Allia (din 18 Iulie, 390 I.d.Hr.), cum spuneam, armata Romei a fost înfrântă și Senonii au pătruns în oraș. Ei au ocupat bună parte din oraș dar nu au reușit să ocupe Capitoliu. Conform legendei, gâștele sacre ale Iunonei au deșteptat din somn pe Marcus Manlius Capitolinus care a reușit să scape de ocupație Capitoliul, (De acolo provine și vorba,’gastele au salvat Roma”). Totuși, văzând bună parte din oraș ocupată, Romanii au căutat să cumpere pacea. Brennus, căpetenia Senonilor, a cerut o mie de livre de aur. La cântărirea aurului Senoni au adus greutăți măsluite și deci cereau mai mult aur decât fusese înțelegerea. La protestul Romanilor, Brennus a aruncat sabia sa pe deasupra și a exclamat; ’Vae Victis”, „vai de cei învinși. „Se spune că acest incident a amânat o vreme încheierea păcii. Timp suficient ca dictatorul Marcus Furius Camillus să adune trupe și să reînceapă lupta sub deviza; ”non auro, sed ferro recuperanda este patria” (nu aurul, ci fierul va redobândi patria). Celții au fost înfrânți iar Camillus a fost ovaționat drept “Pater Patriae”, Părintele Patriei. Oricum din întreg acest eveniment istoric, memorabil și repetitiv, a rămas conceptul, ”vae victis”, vai de cei învinși.
Este vorba faptul că cei înfrânți în război erau abuzați, persecutați, umiliți și asta în condițiile în care nu aveau putință de a protesta, învingătorii aveau și “dreptate”, și glorie, și pradă, după bunul lor plac. Această practică producea în chip inevitabil un ciclu de războaie ulterioare. Cei înfrânți așteptau până le venea la îndemână și apoi porneau războaie de “revanșa”. Violența genera altă violență și ciclul devenea tot mai nemilos, tot mai distrugător. Oamenii au fost și sunt incapabili să înțeleagă că răul și nedreptatea nu pot genera decât un rău și o nedreptate mai mare. Oamenii nu au putut și nu pot înțelege că ura va genera tot ura.
Este destul să ne uităm la istoria foarte apropiată.
Către sfârșitul celui de al doilea război mondial, pe măsură ce succesul militar al Aliaților devenea evident, limbajul rațiunii dispărea. Cuvintele despre “democratizare”, ”libertate”, ”stare de drept”, erau înlocuite cu făgăduințe și amenințări de răzbunare. Aceste făgăduințe au fost împlinite din plin.
Într-un manifest, de o cruzime obscenă, ”Ucide-l pe Neamț”, propagandistul sovietic ovrei Ilya Ehrenburg, îndemna pe soldații sovietici să distrugă totul în cale lor: orașe, sate, oameni. Ii îndemna să nu cruțe nici pruncii din pântecele mamelor lor și să ia ca pradă femeile germane. Toate aceste lucruri soldații sovietici le-au împlinit din plin!
Aliații “apuseni” nu au fost mai prejos. Soldații germani care li s-au predat au fost declarați”combatanți în captivitate”, un termen care nu a mai fost auzit!, și în consecință sute de mii de soldați au fost ținuți sub cerul liber, fără nici un fel de hrană sau asistență. Zeci de mii au murit și încă mai mulți au rămas grav bolnavi. În plus teritoriul Germaniei a fost măcelărit. Provincii întregi, Prusia Orientală, Silezia, Țara Sudetilor, au fost rupte din Germania și populația expulzată sau nimicită,zeci de milioane de oameni. Aceasta a fost cea mai mare operație de “curățire etnică” și genocid din istorie. O practică în care anglo-saxonii aveau o serioasă experiență. Mă refer la genocidul împotriva populației native din America de Nord. În același timp, chiar după constituirea Republicii Federale Germane, pământul german a rămas sub ocupație. Până în ziua de azi Germanii sunt supuși unei operații de spălare la creier de o intensitate fără precedent și sunt siliți să plătească “despăgubiri” gigantice către statul Israel, Ovreimea mondială și urmașilor Holocaustului, ajunși la a patra generație.
Aceleași lucruri s-au întâmplat în Japonia unde, în plus, forțele USA au folosit și arme nucleare, stabilind dubiosul record de a fi singura țară care a utilizat asemenea monstruozitate.
Dar această politică de tip canibalist este continuată de USA și astăzi.
Este suficient să ne uităm la războaiele fără rost, de pulverizare, duse împotriva Vietnamului, Serbiei, a Irak-ului. A modului în care trupele americane stau în Irak și după ce li s-a cerut să plece. De modul în care au amenințat sfruntat Irak-ul pentru acea cerere legitimă. În plus trebuiesc amintite odioasele lagăre de tip Pitești conduse de trupele americane, cel mai notoriu fiind cel de la Guantanamo. Acestea sunt crime de război flagrante!
Toate aceste orori stau sub semnul lui Brennus, sub semnul “Vae Victis”, ”vai de vei învinși”.
Dar aceste orori, acest canibalism obscen, nu face decât să garanteze perpetuarea violenței. Cei supuși unor asemenea opresiuni vor caută să se răzbune, vor caută să plătească înapoi, prin orice mijloace. Iar de modul în care o vor face să ne îngrozim. Căci forțele anglo-saxone, prin ceea ce au făcut și fac, au pierdut un drept fundamental, au pierdut dreptul la milă. Aici rezidă grozăvia unei lumi aflată sub “semnul lui Brennus”. Lumea devine un hărdău al Satanei și, încă mai grav, se supune rațiunilor lui: ură, crimă, viol.
Ar fi foarte comod dacă toate cele spuse ar aparține “celor de sus” și restul populației țărilor agresoare ar fi inocenți. Dar nu este așa și vor plăti pentru asta!
Faptul că acest comportament canibalistic, acest comportament sub semnul, ”vae victis”, străbate întreaga istorie dovedește că nu circumstanțele istorice sau tehnologia sunt vinovate, ci oamenii.
În ziua de azi este vorba în principal de setea de sânge și entuziasmul pentru violență al unei bune părți din populația USA. Sunt cei mai puțin educați, cei mai puțin productivi dar, în același timp sunt cei copleșiți de duh de mândrie (?!), de rasism, de prejudecăți. În mod foarte potrivit această masă de nefericiți este numită, ’white trash”, ”gunoi alb”. Dar tipuri asemănătoare se găsesc și între alte popoare. În foarte mare măsură acest tip de populație este vinovat de cruzimea administrațiilor, ei conferă un soi de justificare cruzimiilor din lume și permanenței tragicului semn al lui Brennus.
Singura cale este o deșteptare morală și mai exact o trăire în duh creștin, înțelegerea faptului că oamenii sunt solidari și la bine și mai ales la rău. Mai înseamnă nevoia ca fiecare dintre noi să înțeleagă că există o singură modalitate de a nu fi complici la crima de care vorbeam, care este consecința aplicării conceptului ”vae victis”. Iar asta înseamnă că, măcar sufletește, întotdeauna, să fim de partea celor slabi, a celor oropsiți, a celor care “pierd”. Aceasta înseamnă milă de aproapele și smerenie. Iar dincolo de asta, mereu, să nădăjduim în lucrarea Dumnezeului, în Treime lăudat de Ortodocși, a cărui Voință și Putere de a face binele sunt infinit mai tari decât ale oamenilor răi.
——————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
USA
8 iunie 2020