Numărul din Primăvara/Vara 2018 al revistei “The Wheel”, din Anglia, a fost dedicat problemei relațiilor sexuale în Ortodoxie. Diferite articole au fost publicate, aproape toate conținând opinii care sunt condamnate de către Biserica Ortodoxa. Nici nu este de mirare căci revista este editată de către Inga Leonova, o cunoscutaă actvistă LGBT (devianții sexuali). Dar ce a fost extrem de dureros a fost Cuvântul Înainte semnat de către Episcopul Kallistos, Episcop de Diokleia sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice din Istambul (fost Constantinopol).
Episcopul Kallistos Ware, născut în 1934, și convertit la ortodoxie foarte tânăr, este o personalitate a Ortodoxiei. După convertire el a intrat în monahism, a petrecut timp în Mănăstirea Sf.Ioan Teologul din Patmos și apoi a fost Episcop Auxiliar al jurisdicției ortodoxe din Marea Britanie. În permanență a fost Profesor la Oxford. El a publicat foarte multe cărți și a tradus din Sfinții Părinți. În mai multe feluri scrierile lui, și mai ales cartea “The Orthodox Church”, a răspândit cunoștințe despre Ortodoxie în lumea anglo-saxona. Într-un anume fel Kallistos Ware era considerat un “apostol” al Anglo-Saxonilor. Dar iată că acuma puține zile în urmă apare acest “Cuvânt Înainte” care reprezintă o mare cădere a unui teolog și ierarh Ortodox.
În acel “Cuvânt Înainte” Kallistos Ware adresează câteva păreri , dar cele mai condamnabile sunt cele referitoare la “”preoția” femeilor și la “relația” dintre cei de același sex.
Kalistos Ware pleaca de la hotărârea “bisericii” anglicane de a hirotonii femei și de a sluji Taina cununiei pentru homosexuali.
Kallistos Ware nu aproba “per se” aceste hotărâri dar le considera încercări “meritorii” și, mai grav, avansează posibilitatea că aceste hotărâri vor fi fost “guided by the Holy Spirit” (călăuzite de către Duhul Sfânt). Aceasta este o afirmație nespus de periculoasă , extrem de jignitoare la adresa Tradiției și a Scripturilor și, pe deasupra falsă și de rea credință.
Trăsătura esențiala a Sfintei Tradiții și a Sfintelor Scripturi este CONSECVENTĂ cu sine. În ele nu exista nici o contradicție căci sunt inspirate de Duhul Sfânt, de Dumnezeu în care nu exista contradicție. Dacă ar fi să acceptăm vreo contradicție, întreaga învățătură Ortodoxă ar sta sub semnul provizoratului. Iar aceasta nu se poate, căci ”Hristos este același: ieri, azi, întotdeauna”.
Intrat în eroare Kallistos Ware merge mai departe, de fapt mai la vale, mânat de un alt “duh” decât cel al Scripturilor.
El începe să vorbească despre faptul că homosexualii nu “aleg” modul lor de viață, ci modul lor de viață ar fi predestinat, ei ar avea o născută “orientation” (orientare). Deci nu au ce face, sunt născuți în acest fel și sunt nevoiți să facă ceea ce fac. Din nou Kallistos Ware încălca grosolan și în rea credință învățătura Ortodoxă.
În Ortodoxie nu este nici un fel de tolerant pentru ideea predestinării. Esența învățăturii Ortodoxe este ca Duhul și Adevărul fac liberă orice persoană. Dacă nu ar fi așa nici nu ar mai fi lipsa de “judecată”. Fiecare ar fi fost “născut” cu patima sa, fie ea erotism, etilism, droguri, furt, crima. Biserica nu ar avea altceva de făcut decât să consfințească și să accepte aceste patimi înnăscute și “păcatul” ar mai fi rămas doar un detaliu de comportament, de atitudine, dacă și atâta.
Mai departe Kallistos Ware spune că Biserica Ortodoxa se face vinovată, auzi Dumneata!, de a fi pus “a heavy burden” (o grea povara) pe umerii homosexuali atunci când le cere să nu practice abominația lor. Deci o inversare de roluri efectiv scandaloasă. Nu păcătoșii trebuie să înceteze a face păcatul, Biserica trebuie să înceteze a îi mai îndruma în această direcție.
Textele Sfântului Apostol Pavel în ce privește relațiile homosexual sunt bine cunoscute. Condamnarea pe care o dă, drastic, Apostolul Neamurilor este fără echivoc. Dar ar trebui amintit că aprobarea dată de societate acelor practici era în vremea Sfântului Apostol la fel de unanima cum este aprobarea data abominației homosexual de societatea “globalistă”. Să nu ne amăgim. Cuvântul lui Dumnezeu este veșnic și autoritatea lui nu se schimbă la voia unor dubioase mode sociale istorice, vremelnice.
Mai departe încercările cauzistice făcute de Kallistos Ware în a diferenția sexul ”casual”(relațiile “la grămadă”) de cele “monogame” ale homosexualilor sunt efectiv patetice. Iar personal îmi par a fi imagini ale rânjetului satisfăcut al necuratului pentru batjocorirea celui care a fost o mare lumină.
Această cădere a lui Kallistos Ware am primit-o efectiv că pe o înfrângere personală, cu durere, cu mânie, cu uluire. Nădăjduiesc că meritele lui anterioare nu vor fi uitate de Cel ce sta deasupra Vieții si a Morții. Dar la toate cele spuse se mai adaugă ceva foarte trist.
Fără îndoială Kallistos Ware a căzut sub presiunea opiniei publice din societatea în care trăiește. De fapt, cei care nu trăiesc în asemenea societăți, nu au cum să știe modul sălbatic în care ideile și practicile satanice sunt promovate, permanent, fără perdea. În acest context căderea Episcopului Kallistos poate primi anume circumstanțe atenuante. Deși, ca Episcop cu autoritate, el ar fi trebuit să știe mai bine. În același timp însă, personal, văd în căderea lui Kallistos Ware ceva mult mai rău.
În chip limpede se arată că “civilizația” euro-atlantică este un stârv contaminat până în măduva oaselor de Satanism. Din acest stârv nimica bun nu mai poate ieși. Prin Voia lui Dumnezeu oamenii se pot mântui, dar căutând lumina într-o altă cultură pe care, iarăși personal, o văd arătându-se la Răsărit.
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
17 iunie, 2018