Trecutul și prezentul românesc au însemnat și înseamnă voinţa Românilor de a supraviețui, de a trece greu clipei istorice, în formă și sub identitatea în care există, cu tot ce are ea bun și rău, cu defecte românești și calități românești. Acesta a fost și rămâne dezideratul suprem, rostul de a fi al istoriei românești. Dacă Românii nu ar fi și nu ar fi fost “născuți” creștini , acest scop nu ar fi putut fi ajuns. Dar iată că ei sunt creștini și asta îi face să nu fie acriți, să accepte clipa cu răbdare și o doză de râs sceptic, cu smerenie, cu blândă și statornică îndoială în “eternitatea” clipei istorice, Slava Domnului, foarte repede trecătoare, cu temeinică și cu nezdruncinată nădejde în ziua de mâine. Această nădejde s-a zămislit din suferință și nici nu se putea altcum….”Şi nu numai atât, ci ne și lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare. Și răbdarea încercare, și încercarea nădejde. Iar nădejdea nu rușinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a văzut în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.” (St. Pavel, Romani, 5; 3-6))
Având aceste priorități și fiind un popor mic și așezat în calea tuturor răutăților, Românii nu aveau cum fi nici triumfalişti și nici eroici. Ei au trebuit să se alăture, din nevoie, “biruitorilor” clipei istorice ( în 1950 “Pactului de la Varșovia” iar în 2002 NATO). Personal sunt convins că atât uneia dintre alianțe cât și celeilalte i-au fost și îi vor fi la fel de loiali, și bine fac. Consider că bine fac Românii mimând credință “veșnică” celor ce sunt, azi, îmbătați și dementizaţi de o putere, care se va dovedi la fel de iluzorie ca și cea a Imperiilor ce au preexistat în cursul vremilor. Românii nu au fost nici triumfalişti și nici eroici, în schimb au fost dibaci, răbdători, “vicleni că șerpii și blânzi că porumbeii”. Au făcut aceasta cu greu și chin. Căci poate nu este lucru mai greu de făcut ca cel de a îți păstra demnitatea în condiții de sărăcie și înfrângere fizică. În același timp ar fi cu totul greșit dacă am crede că existența istorică Românească ar fi fost strict pasivă și contemplativă. În mod direct (deși discret). Românii au reușit să îmblânzească natura conflictelor dintre Răsărit și Apus, preschimbându-se pe sine într-un soi de tampon amortizor. Românii au amortizat brutalitățile (uneori preschimbându-le în stări ridicole). Astfel apartenența României la NATO va face acea organizație mult mai puțin agresivă şi mai puţin credibilă . Iar amplasarea României, ca vârf de lance al Apusului, cred că va elimina posibilitatea unor conflicte sângeroase. Românii nu se vor sinucide de dragul NATO! Asemenea așa zisul “dialog” dintre Ortodoxia Română și Episcopatul Romei va turna multă apă în oțetul misionarismului lumesc al Romei și personal cred, îl va face ineficace. Pericolul care pândește pe Români este altul și vine din interior.
Este vorba de activitatea nefastă, otrăvitoare a Organizațiilor Ne Guvernamentale care, toate, sunt oficine ale unor interese străine de Țara Romanilor și de interesele Românilor. În special ideile care promovează un soi de materialism degradant și mai ales de putrefacție morală; relativism moral, vulgaritate, ignoranţa primitivă și dispreț pentru valorile naționale. Iar la aceasta se adaugă, din nefericire, clasa politica românească, reflectând „neamul prost”. Dar această „clasă” va dispare; prostia şi „neo-cicoismul” nu pot dăinui. Dar, în chip miraculos, în calea acestui rău stă acțiunea Ortodoxă și nouă simbioză Credință-Cultură, promovată prin Mănăstiri și prin publicații care nu sunt parte din “culturnicii” finanțați de la bugetul de stat. La aceasta se adaugă și bunul simţ românesc, inteligența românească, meru capabilă să separe grâul de pleavă. Toate acestea vor încetini, vor temporiza acțiunea răului și timpul niciodată nu lucrează pentru un parazit, căci asta este răul. Temporizarea și amânarea deciziilor nu sunt semn de lene ci simptom clar al unei neclintite nădejdi în ziua de mâine care, în chip necesar, va fi a Domnului.
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
22 mai, 2018