Conflictul vremii noastre este cel dintre “neamuri”, realități istorice și spirituale indivizibile și indestructibile și “globalismul” demonic, viziunea pulverizării în lipsa de semnificație.
Fiecare țară și neam au de înfruntat acest conflict într-o manieră specifică, deoarece trăim în timp istoric, real. În România lupta contra “neamului” se dă prin “ideologia descurajării”.
Această “ideologie”, în fond, este și simplă și simplistă. Ea caută să denigreze sau măcar să relativizeze toate și fiecare dintre valorile românești, de la evenimente și personalități istorice la figuri și personaje mitice, de la Ștefan cel Mare și Eminescu la Ileana Cosânzeana și Făt Frumos. Sunt acei netrebnici care au avut neobrăzarea și prostia să spună că “nenorocirea” Neamului Românesc sunt Eminescu și Caragiale. Sunt cei care cu voluptate insultă tot ce este autentic românesc, de la Ortodoxie la Tradiție, de la Carpați la Eminescu. Sunt aceiași care sub semnul vinderii țării și Neamului stau sub puturoasa sigla #rezist a destabilizării Țării Românești. În esență lupta se dă împotriva “modelului existențial românesc”, a înțelegerii românești a rostului vieții, a diferenței dintre bine și rău. Această luptă are un scop sinistru.
Surparea identității naționale, a valorilor care susțin această identitate, reprezintă pasul decisiv în doborârea credinței în rostul istoric al unui Neam. Iar, după ce această încredere ar fi doborâtă, trecerea sub ocupație străină, fizică și morală, ar fi un pas prea lesne de făcut. Caci atunci când un ar mai exista puncte de referință pentru Neam, atunci el ar deveni o masă informă de indivizi rătăciți, care nu știu nici de unde vin și mai ales, nu știu unde se duc; vegetează la voia celor răi. Promovarea acestei “ideologii a descurajării” este rostul pe care l-au avut măcar únele dintre administrațiile românești post Decembrie 1989 . Un simptom al modului de acțiune, “modus operandi”, al acestei ideologii l-am văzut la începutul lui Martie, 2006
Într-un interviu, HRP, o figura dubioasă a noilor conducători din România și care are “meritul”, de neinvidiat, de a fi autorul unora dintre cele mai obscene insulte la adresa Neamului Românesc și care, în chip sfidător, a fost instalat, pentru o vreme, “Președinte” al Institutului Român de Cultură, a prezentat un “program” de lucru cu “diaspora” românească. Un program absolut jalnic.
HRP (secondat și poate direct conciliat, de către, întotdeauna prezentul ,”ideolog” și descendent din alogeni bestiali, VT) afirma că se trudește să organizeze un soi de conferință a circa douăzeci de profesori de limba română de pe la felurite Universități din SUA. HRP mărturisea că după credința lui acei oameni ar reprezenta și “diaspora ” românească din SUA și că tot ei ar avea putința să schimbe “imaginea” României după placul administrației pe care el (HRP) o reprezintă. În fond el (HRP) nu făcea decât să înfățișeze o cutremurătoare sărăcie de gândire și imaginație.
“Imaginea ” României în SUA o fac faptele și performanțele românești, iar cei care pot face o diferență de prezentare nu sunt douăzeci de profesori ci cele câteva sute de mii de Români-Americani, parte a națiunii americane și păstrători ai “modelului existențial românesc”. Aceștia sunt cei care, americani fiind, continuă să “trăiască” românește. Nu în formă, ci în duh. Ceea ce HRP nu poate înțelege este împrejurarea că acest duh de trăire nu poate fi nici schimbat și nici “influențat” prin decizii și încă mai puțin prin “ideologia descurajării”, a insultei programate a tuturor valorilor românești. Pentru Românii-Americani renunțarea la “modelul existențial românesc “este cu neputință de făcut, ar echivala cu sinuciderea morală, spirituală și fizică.
Iar sărăcia de imaginație HRP și-o etalează prin absurda reluare a unor tactici folosite de regimul de ocupație comunist al României.
La fel ca și actualul regim, cel al “neamului prost și al slugoilor #rezist, cel comunist credea că douăzeci, treizeci de mercenari pot modela comportamentul Românilor-Americani. Dar așa cum lozincile comuniste au fost înlăturate cu scârbă la fel și ideologia descurajării va fi înlăturată cu scârbă de către Românii-Americani. Același lucru se va întâmpla în tot spațiul românesc.
Caci viața Neamului Romanesc se află sub un semn veșnic, cu un trecut practic fără început și care viață nu va putea fi schimbată de administrații vremelnice reprezentate, fără glorie, prin indivizi de felul lui HRP și alți eiusdem farinae.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
12 ianuarie 2018