Alexandru NEMOIANU: Copiii

Societatea și Neamul Românesc au fost zguduite de o tragedie. O sărmană fată de nouă ani, Sorina, din Baia de Aramă, a fost smulsă de la cei care o crescuseră, pentru a fi trimisă unor personaje care cereau să o adopte din USA. Fetiță s-a zbătut și a luptat eroic pentru viață ei. Dar cei care o luau, un procuror, cu față și suflet hidos, cu un nume predestinat și cu legături cu interlopi și “mascați” mercenari, au fost mai tari. Totuși brutalitatea spectacolului a zguduit firea românească. Copila a fost lăsată în țară, dar cauzele acelei cruzimi încep să fie arătate.

Aparent cei care voiau să ia copila, Români trăitori în USA având familie și proprii copii, se ocupau cu transplantul de organe. Ei au înaintat o mită de treizeci de mii de Euro pentru ca cererea lor să fie admisă. (Un rinichi pentru transplant costă 150.000 de Euro și Sorina are doi rinichi!). Poate că ocupația lor și dorința de a lua copila să fie coincidență. Dar iarăși posibil să nu fie coincidență. Dar un lucru este limpede.

În cazul Sorinei, țigăncușa de nouă ani, vedem primul caz limpede de sacrificiu de copii către interese economice. Acesta nu este un accident, este semn al unei evoluții sinistre și simptom al unui sistem înspăimântător. Am să încerc să explic această afirmație în care cred cu toată tăria.

Oamenii din toate vremile au trăit şi continuă să trăiască, sub iluzia că vieţile lor şi circumstanţele timpului istoric pe care îl străbat sunt nu numai unice şi irepetabile, lucru perfect adevărat, dar că sunt fără precedent sub specia “modelului”. Această nesocotinţă şi de fapt trufie, are şi a avut consecinţe foarte grave. Între altele, acestui fel de gândire îi este datorat în bună măsură incapacitatea societăţilor omeneşti de a învăţa din trecutul lor, a indivizilor de a învăţa din exemplul înaintaşilor lor şi finalmente, acest mod de gândire este vinovat de neputinţa oamenilor de a învăţa unii din viaţa altora şi a putea comunica în bună credinţă. Pentru a fi mai lămurit.

Un model de comportament similar celuia pe care îl vedem astăzi s-a petrecut în trecut și locul unde s-a petrecut era Cartagina.

Întemeiată de către colonişti fenicieni din Tyr şi Sidon, de închinători ai lui Baal şi Moloch, Cartagina devenise o mare putere comercială, un adevărat imperiu mercantil în vecurile V-Iv i.d Chr. Unul dintre principalele produse exportate de către Cartagina, fală şi semnul distinctiv al acestui comerţ, semnul triumfalismului, era esenţă de purpură. Semn al aroganţei care se revarsă şi pe altarele pe care aceşti comercianţi eficienţi le adorau. Căci, în primul rând, aceşti comercianţi asta erau: practici, ”eficienţi”. Civilizaţia cartagineză nu a lăsat nimic în urmă ei, nimic artistic, nimic “frumos de dragul frumosului” sub specia monumentelor şi nimic în poezie sau literatură. Dar, în acelaşi timp, acest imperiu foarte bogat se lăuda cu, repet, ”eficiența “lui, rezultatele practice, capacitatea de a face bani. Iar aceşti negustori solemni, aceşti oameni foarte practici, aveau o relaţie specială cu “zeii” cărora se închinau. Pe altarele acelor” zei” se aduceau ca jertfă, copii, sute de copii la marile ‘sărbători”. Era aici o manifestare clară a credinţei că cel care poate aduce câştig material imediat este “necuratul” şi hrana lui ideală sunt “inocenţii”, copiii. Acest “model’, acest “model cartaginez, este identic celui pe care îl trăiește momentul istoric actual, ”modelul globalist”.

La fel ca şi Cartagina,’globalismul” se mândreşte cu eficientă şi simţul sau practic. La fel ca şi Cartagina “globalismul” doreşte realizarea “binelui universal”, care este cel mai vag şi iluzoriu “ideal”. Dar asemănarea merge mult mai adânc.

În cuvintele lui Ernst Junger(“Coliba din Vie): “Pitici în ce privește viața adevărată, goliati în tehnică,de aceea și uriași în distrugere,misiune care le și revine fără ca ei să știe…Titani cu un singur ochi,spirite ale întunericului. Negatori și dușmani ai tuturor forțelor creatoare…fără a lasă în urmă o opera care să cântărească atâta cât un fir de iarbă,un bob de grâu,o aripă de țânțar..încurcați fără speranță în învățăturile eretice ale belferilor aroganți”.

Cui se închină “globalismul”? Răspunsul superficial ar fi,”suntem ateişti”.Este un răspuns “oblic”. Ateismul este tot o credinţă. Dar chiar şi asta este o declarație falsă. Oare muzica “metalică” şi festivalurile ei, care induc o stare de isterie colectivă, nu sunt tot forme de “închinare”? Marșurile sodomiților nu sunt tot formă de “închinare’? Drogurile şi fuga de realitate nu este tot o formă de închinare? Iar modul în care,tot mai frecvent, în cursul acestor manifestări de isterie colectivă, au loc masacre ale celor tineri ,fie prin arme,fie prin incendii,chiar nu ne poate duce cu gândul la “închinătorii” lui Baal şi Moloch?Să nu ne amăgim.

Sub masca “relativismului” absolut și a pretinsei” tolerante universal”, vedem tot mai clar că acest sistem urmărește distrugerea creștinismului, a tradiției, a Neamurilor și a însăși ideii de identitate națională. Dar chiar și aceste pretenții încep să fie lepădate și vedem tot mai deslușit figura sinistră a “șarpelui celui bătrân”, a “celui care din început era ucigători de oameni”, a celuia sub al cărui semn sta „globalismul” și căruia i se și închină „globalismul”, tot mai deschis.

Iar, la fel că în Cartagina, victimele preferate, sacrificiile dorite de necuratul sunt inocentii, copiii.

Un plan de educație pervers, promovat și în România, urmărește să îndoctrineze pe copiii în sodomie. Calitatea învățământului a scăzut dramatic, copiii și cei tineri sunt bombardați cu otrăvuri imorale și cu “modele” negative. Organizatiile Ne guvernamentale, finanțate de către diabolical Soros Gyorgy, au acest rol. Tot mai deschis pedofilia este considerată comportament normal și direct recomandată. Transplanturile de organe, sunt trecerei, adesea nedisimulate, către caniblism. Este un regres teribil față de norma lui Hipocrat: primum nil nocere. Atacurile tot mai frecvente și sitematizate contra copiilor: prin “educație”, abuzuri, exploatare sexual, iar acuma prin folosirea lor ca “mediu” de recoltat organe pentru cei bogați, sunt forme de închinare la demoni, lui Moloch-Baal.

Ne aflăm în fața satanismului deschis, copiii ne sunt în primejdie și toți și fiecare trebuie să facem ceva,trebuie să acționam împotriva acestui rău, al cărui vârf de lance sunt grupările politice subordonate Bruxelles-ului. Aceste personaje sunt cele care au ajuns dincolo de lepădarea de Dumnezeu, au ajuns la ură de Dumnezeu. Sunt cei care se iubesc doar pe sine, sunt cei care “au iubit întunericul mai mult decât lumina. Căci faptele lor erau rele.”(Ioan 3;19). Adâncurile demonice în care se cufundă sunt înspăimântătoare. Așa cum cel care îl găsește pe Dumnezeu este mistuit de dragostea pentru “întregul Adam”, cel care urăște pe Dumnezeu este consumat de o ura care nu are sfârșit. Și să nu uităm că în întreaga creație nu există forță mai puternică decât a celuia înzestrat cu rațiune și voință de a alege între bine și rău. Folosirea spre rău a acestor trăsături are urmări devastatoare.

Dar la fel de puternici sunt cei care doresc binele și lor le stă alăturea Cel care este deasupra vieții și a morții.

Cele întâmplate la Baia de Arama se cuvine să fie semnal de alarmă, de deșteptare și chemare la acțiune și unitate.

În societatea românească, toți cei care au importantă, toți cei care au suflet, au simțit un spasm moral, o revoltă, care adresează cea mai curată dintre simțiri, dragostea de copii. În același timp dezgustătoarea hydră care caută să scufunde Neamul Românesc în scârbă și lipsa de rost: ”imbecilii utili”, abominatia #rezist, ”vasele cele de necinste” ale vieții publice, nu au schițat un gest. Tăcerea lor vorbește mai tare decât orice declarație. Toți cei care au minimal bun simț ar trebui să ia aminte. Dar dincolo de asta să nu avem teamă. Copiii sunt sub a o pavăză mai tare decât cea a oamenilor. Ei sunt acoperiți de Cel ale cărui Cuvinte nu vor trece.

“Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.”Matei 18,6

Dumnezeu să aibă milă de noi toți!