Una dintre cele mai mari înșelări pe care le trăim este mitul „binelui universal”. Un concept fără fond, fără formă, o iluzie și o vorba goală. Făgăduințe iresponsabile, lansate de politicieni amorali și de rea credință, amăgesc oameni, cel mai adesea, dezrădăcinați. Oameni smulși din habitatul lor tradițional, mai frecvent din sate. Oameni ajunși în mari orașe, adesea și peste hotare, unde sunt singuri, exploatați la sânge și înrăiți. Acestor suflete pustii le este propovăduită iluzia „binelui universal” care, azi, a început să poarte numele de „România normală”.
În primul rând ar trebui să stabilim despre ce vorbim și ce înseamnă termenii folosiți. Ce „Românie normală”? „Normală” în raport cu ce? Iar, încă mai vârtos, ce ar însemna această „normalitate”?
Este vorba de o încercare vicioasă de a defini „binele” ca „rău” și „răul” ca bine”. Iar acest lucru îl afirm având certitudinea că Neamul Românesc și Pământul Românesc sunt normale la modul superlativ. Iata câteva fapte:
După persecuțiile împotriva Bisericii, după demolările de biserici, asistăm la o extindere fără precedent a lucrării Bisericii Ortodoxe.Toate bisericile din România au fost reînnoite și înfrumusețate, asemenea Mănăstirile și multe Mănăstiri noi au fost întemeiate și numărul și calitatea monasticilor a crescut mult. Nu întâmplător Biserica Ortodoxă Română este trupul care se bucură de încrederea unanimă a Românilor. Acesta este semnul sigur al statorniciei românești în tradiția sa mulți milenară. Țara întreagă s-a preschimbat și s-a preschimbat în bine. Poate că s-ar fi putut și mai bine dar, categoric, s-ar fi putut să fie mult mai rău.
În același timp însă viața publică și culturală, se poate spune civilizația românească, trece prin profundă criză. Amăgirile unei lumi desacralizate sunt răspândite.
Suntem martori și trăitori al unei vremi foarte periculoase. În ciuda abundenței economice, care este totuși relativă și împărțită inegal la limita obscenității, lumea este zguduită și în pericol de moarte; în pericolul de a își pierde sufletul.
Teoria “societății deschise”, concepută de către gânditorul Karl Popper, este întemeiată pe ideologia “relativismului absolut”. Conform lui Karl Popper totul este “relativ” și mai ales Credința. Preluată de către personaje efectiv demonice, între care la frunte se află Soros Gyorgy, această ideologie urmărește distrugerea identității locale, a Credinței, Neamurilor și Familiei. Intelectuali fără suflet și gata să se vândă pentru “treizeci de arginți” vehiculează aceste idei demonice și astfel societatea și civilizația sunt bântuite de aberații tot mai mult ținând de satanism. În aceste împrejurări rolul fiecărei persoane este decisiv și poate face o diferența, între viață și moarte.
Trebuie să înțelegem bine că împrejurarea că o bună parte dintre Români, sau poate chiar o foarte bună parte, au căzut în amăgirile “globalist-sodomite” nu are nici o importanță. O ideologie bazată pe minciuni și propagandă nu are adâncime, este modă și pulbere. Iar aici din nou trebuie subliniat faptul că starea de Adevăr nu are nici o legătură cu opinia “majorității”; nici una.
Adevărul nu este suma părerilor, Adevărul este o Persoană și este concomitent și Cale și Viață. Atâta vreme cât o “rămășiță păstrată prin har” va exista, nu își va “pleca genunchiul lui Baal”, nimic nu este pierdut.
În România “rămășița păstrată prin har” se află între cei credincioși, ascultători Ortodoxiei, cu dragostea vetrei, a satului, a familiei și mai ales, este prezentă această sfântă rămășiță, în “țările” românești; din Țara Maramureșului și până în Țara Almăjului. Acești oameni nu se cunosc între ei, dar sunt uniți în duh și acoperiți de har, ei sunt sarea pământului.
Aceștia reprezintă România normală și împotriva lor se ridică nefastele organizații, „vasele de necinste”. Omul și comunitățile în care trăiește, de la sate la „țări” românești și până la întreg pământul românesc, un dat unic, un trup cu o istorie străveche și o continuitate de tradiție și gând neschimbate. Frumusețea Neamului și Pământului Românesc sunt voia lui Dumnezeu și ele nu pot fi schimbate la voia unor neisprăviți.
Într-un mod foarte convingător arăta acest lucru Ernst Junger, poate cel mai de seamă scriitor și gânditor german al veacului XX.Ernst Junger, care între altele a fost și un remarcabil entomologist și descoperitorul unor viețuitoare, arată că în “natură” doar circa 5% are rol “utilitar”, restul este pur și simplu frumusețe, de dragul frumuseții.
În privința modului în care cele ce sunt se dezvoltă și perpetuează trebuie arătat că aceasta se face conform cu “modelul” (sau “gândul divin”) așezat în ele (și modelul genetic a dovedit acest fapt). Fiecare creație rămâne în modelul statornic în care a fost făcută,în identitatea veșnică a “persoanelor”. Ele nu apar și dispar, rămân așa cum au fost create. Și orice încercare de modificare poate avea urmări catastrofice, cu neputință a fi prevăzute. Acest lucru este încă mai evident în cazul “omului” și al comunităților umane.
Orice om este născut cu o personalitate dată, unică. Nici un singur om nu este identic altuia și la fel nici un fir de iarbă nu este identic altui fir de iarbă. Această personalitate nu depinde decât marginal de cauze naturale sau sociale. Cum se explică împrejurarea că doi frați gemeni, crescuți identic, pot fi atâta de diferiți? Despre cauze “naturale” nici nu poate fi vorba, căci legea naturală se caracterizează prin constanță, prin monotonie. Este deci limpede că fiecare om vine cu o personalitate dată și în cadrul ei își va manifestă el libertatea de opțiune creatoare. Iar calitatea de om înseamnă însuși umanul într-o anumită formă, într-un anumit “ambalaj”. În această înțelegere trebuie să știm că nu există om “pur”sau “anational”. Asta ar fi o convenție abstractă și care nu există în realitate. Omul există ca entitate națională, aparținând unei națiuni și națiunea nu este doar o realitate istorică, ea este mai ales o realitate spirituală.
Omul și “ominitatea” există numai în formă națională. Omul este determinat național și națiunile sunt realități eterne în Dumnezeu. Spus în alte cuvinte, calitatea națională este manifestarea a ceea ce este veșnic în om într-o anume, unică modalitate. În cazul nostru, manifestarea în cadrul “fenomenului românesc”, a înțelegerii românești a diferenței dintre bine și rău. Iar Ortodoxia exprimă cel mai profund și integral această superbă unitate în diversitate. Pentru Ortodoxie existența nu este o stare monotonă și uniformă, este o conlucrare simfonică, în care fiecare persoană și fiecare națiune aduc darul lor, că într-un organism. În această înțelegere dragostea de Neam este o datorie. Nu trăim în abstract, trăim în realitate concretă, în “materie” și pentru Ortodoxie “materia” nu este o categorie impură. Este o categorie în stare căzută, ca urmare a păcatului, așa cum este și omul. Dar și omul și “material” sunt chemate la mântuire, la înduhovnicire. În această lumină putem spune că Ortodocșii sunt singurii cu adevărat “materialiști”!
Această personalitate, de care vorbeam, care nu poate fi schimbată, existentă și în persoană și în națiune, este exprimarea concretă a unui gând divin. Dar personalitatea se dezvoltă conform cu liberul arbitru, cu opțiunile, bune sau rele, pe care le fac, și persoanele și națiunile. În acest fel putem vedea cum darurile bune, prin lucrarea celui rău, se desfigurează, pot deveni urâte și rele. Așa vedem hidoasele încercări de a preschimba pe Români, a reduce si schimba Neamul și Țara la o „normalitate” care înseamnă în fapt preschimbarea lor în număr socio-economic, în existența biologică degradantă. Această „normalitate”, invocată înseamnă: sodomie, pedofilie, satanism și anti românism. Iar în plus, din slugărnicie degradantă, România găzduiește arme nucleare USA, arme care pun în pericol pace lumii și care, la caz de război, vor duce la devastarea și poate anihilarea țării.
În momentul de față asistăm la un asalt programat asupra personalității individuale și asupra personalității Națiunilor și, specific, a Neamului Românesc. Rânduielile și așezările din veac se vor înlocuite cu modă importată de aiurea.
Mai înainte de a adresa acest aspect un altul, legat de modificarea “personalității”, trebuie amintit.
Este vorba de modificările genetice și de clonări. Aceste procedee sunt foarte la modă și foarte discutabile și din punct de vedere practic, dar mai ales etic. Tot mai mulți sunt cei care spun că folosirea de țesuturi umane în “modificări’ genetice este în formă și spirit canibalism. Căci canibalismul nu era o “dietă”, era și este o acțiune spirituală, cea mai de jos și direct legată de duhul negativității pure.
La fel de monstruoase sunt încercările de schimbare, condiționare, ”reeducare”, a personalității umane, la rândul lor promovate cu furie de „vasele de necinste” pomenite.
Aceste încercări, propovăduite de către “pedagogul” sovietic Makarenko, vorbesc de modalitățile prin care poate fi schimbat “omul vechi” și creat “omul nou”, care să corespundă unor societăți care se întemeiază pe încercarea de a îl “ucide” pe Dumnezeu. Toate aceste încercări au început cu declarații “eroice” despre “fericirea umană” și toate au sfârșit în cele mai dezgustătoare universuri concentrationiste, de la Pitești la Guantanamo. La fel, dacă nu încă mai mult, dezgustătoare sunt încercările de a schimbă personalitatea Națiunilor. Întotdeauna s-a apelat la cele mai josnice instinct ale masei de oameni fără gând și s-a ajuns la sinistrele “isme”: Nazism, comunism, și azi “globalism”. Manipulând fără milă mase de “imbecili utili” s-a ajuns la aceste sinistre regimuri. Așa vedem sub ochii noștri cum hidoasele Organizații Ne Guvernamentale, pregătesc “preschimbarea “ Națiunii Române, înlocuirea omeniei românești cu egoismul sălbatic, sodomia, pedofilia și pustiul. Să nu ne înșelăm. Încercările de schimbare a “personalității” nu au ca scop îmbunătățirea condiției umane, ele sunt acte perfect gândite,intenționate, duse împotriva lui Dumnezeu. Sunt acte care tăgăduiesc personalitatea celor create de Dumnezeu. Iar în această privința suntem clar avertizați: ”Vai de cei care zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumina; care socotesc amarul dulce și dulcele amar”(Isaia,5;20)
Cu scârbă și dezgust să alungăm apelurile necinstite, perverse despre „România normală”, lansate de „vasele de necinste”, care ar urmă să fie orice, dar nu România pe care o iubim și care, așa cum ziceam este SUPERLATIV normală, originală, unică.
Această nerușinare nu va reuși azi, așa cum nu a reușit nici în trecut. Dar vai de cei care îi stau complice, vai de cei care cer eliberarea lui Baraba, vai de cei care strigă, ”spitale nu biserici”. Dumnezeu nu se lasă batjocorit, nici El și nici lucrarea Lui și “înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu”. (Sf.Pavel,Evrei 10:31).
——————————
Alexandru NEMOIANU, istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, SUA
4 octombrie 2019