Este bine știu că esența democrației înseamnă ca trupul legislativ,ales direct de Popor, să aibă puterea de decizie. Trupul legislativ este cel ales, cel care reprezintă voință majorității celor care votează,”vox populi, vox Dei”. Dar cercurile din afară au căutat să garanteze că în România nu alegătorii vor decide. Acele cercuri au hotărât că vor decide structurile care le sunt lor subordonate. Astfel au apărut instituțiile “judiciare” care nu sunt controlate de administrația aleasă, au apărut ”oficiile procuratoriale” care pot pune sub acuzare pe oricine doresc. Iar ele erau sprijinite de către oficiile judecătorești efectiv cumpărate prin bugetul de stat. Au apărut “judecători” care decid și că noaptea este ziuă și ziua este noapte pentru a își păstra foloasele, efectiv obscene pe care le au. Evident în aceste condiții toți politicienii sunt la voia și la bunul plac al cercurilor din afară. Acest lucru au căutat să îl stăvilească,să îl limiteze, reformele din justiție inițiate de guvernul ALES al României, guvernul PSD: adică stabilirea principiului că TOATE oficiile de autoritate trebuie să fie subordonate trupului ales de popor. Împotriva acestui principiu esențial stau forțele transnaționale și agenții lor. Această situație anormală a fost instalată în toată Europa de Răsărit, considerată ca teren cucerit, colonie. În multe din țările acestui spațiu această stare aberantă a fost înlăturată, în Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria. Împotriva acestor țări, “comisarii” de la Bruxelles și Washingtonul au pornit un atac fulminant. Administrațiile din țările pomenite au fost și sunt împroșcate cu cele mai sinistre etichete: dictatorial, naționalist, fascist, etc. Dar, sprijinite de către popoarele lor, aceste țări nu au dat înapoi și și-au reafirmat suveranitatea și demnitatea națională.
Același lucru a fost inițiat și în România de către guvernul PSD. Aberațiile juridice impuse de la Bruxelles sunt cu greu înlăturate. Dar atacul de la Bruxelles și din USA a devenit sălbatec. Ambasadori ai țărilor “apusene”, într-o manifestare de nerușinare diplomatică fără precedent, au dat “avertismente” României, au amenințat cu represalii la caz că justiția va fi reformată. Dar cel mai trist este faptul că formațiuni politice, PNL, USR-PLUS, cu binecuvântarea lui Klaus Johannis, recită cu conștinciozitate scenariul de la Bruxelles și Washington. Pur și simplu aceste formațiuni politice dovedesc că sunt unelte ale Bruxelles-ului și ale lui Soros. Pentru moment aceste forțe ale răului au reușit. În România, cum ziceam, a fost instalat penibilul guvern Ludovic Orban, care se face de râs prin incompetența și improvizație dar care, în același timp, demonstrează că și-a făcut program din “nenorocirea țării”.
Amestecul direct în administarea României al ambasadorilor EU și Washington a devenit obscene și de o brutalitate pe care nici ambasadorii Uniunii Sovietice din anii 50 ai veacului trecut nu au manifestat-o atâta de deschis.
Despre modul “proconsular” în care acționează ambasadorii Bruxelles sau USA voi da un singur exemplu.
La sfârșitul anului 2019 UȘA au numit la București un nou ambassador, Adrian Zuckerman.Un Președinte responsabil și cu minimal respect pentru funcția sa și pentru țara sa, nu ar fi trebuit să accepte scrisorile de acreditare ale lui Adrian Zuckerman dar, asemenea comportament nu putea fi manifestat…
Adrian Zuckerman provine dintr-o familie de Ovrei din România, care a avut o excelentă situație materială în comunism dar care, în anii 60 ai veacului trecut, când Adrian avea circa zece ani, a emigrat în USA.
Adrian Zuckerman a devenit avocat, specializat în tranzacții imobiliare internaționale. El a lucrat pentru firmele: Loewenstein Sandler și apoi Seyfart Shaw, fiind direct partener al lor. În vremea când lucra pentru Loewenstein Sandler Adrian Zuckerman a fost urmărit în justiție pentru hărțuirea sexual a unei subordonate, Jamie Ferauiolla. Procesul s-a încheiat prin despăgubirea bănească a celei hărțuite. La audierile din Senatul USA, pentru numirea lui Zuckerman, nu a fost menționat acest caz de hărțuire care, probabil, l-ar fi descalificat. Dar în plus de aceasta, în numirea lui, Departamentul de Stat al USA a încălcat o regulă de baza. Acea regulă prevede că nu pot fi numiți ambasadori ai USA cei născuți în țara de acreditare sau urmașii lor, până la a treia generație, pentru a evita implicarea personală și conflictele de interes. Acest cod de conduită a fost ignorat grosolan și în ciuda tuturor uzanțelor, Adrian Zuckerman a fost numit la București. Dar încă mai grav, Adrian Zuckerman este asociat cu Ruddy Giuliani cel care a “condamnat” încercarea de reformă juridică din România și a cerut, în același timp, într-o contradicție de comportament uluitoare, ”eliberarea” unor condamnați în fapte de înșelăciune spre însușirea de proprietăți imobiliare. Este limpede că acest Adrian Zuckerman va avea ca principal interes tranzacții și reîmproprietăriri în folosul apropiaților lui. În același timp el va apăra din toate puterile “statul paralel”. Cazul Adrian Zuckerman este un scandal.
Imediat, după nechibzuita acceptare a scrisorilor sale de acreditare, el s-a lansat într-o adevărată campanie electorala în favoarea înjghebarii Ludovic Orban și cu o nerușinare (care este totuși proprie etniei din care provine) a cerut imperativ ca tot ce mai există în proprietatea Statului Român să fie “privatizat”. În chip direct el a amenințat că în caz contrar, ”USA vor reacționa”. (O amenințare fără conținut. Căci în mod concret USA nu pot, nu au cu ce amenința România. În general amenințările USA încep sa fie asemenea unor baloane pline de aer fierbinte si foarte rău mirositor; în esență “împăratul este în pielea goală”.
După o asemenea ieșire impertinenta și grosolană lui Zuckerman ar fi trebuit să îi fie retrase scrisorile de acreditare, dar Klaus nu a făcut-o!
În aceste împrejurări este obligația Poporului Român să ceară izgonirea lui Zuckerman.
În momentul de față lupta contra ‘statului paralel’ în România a fost oprită și în fapt, actuala administrație Orban-PNL și acoliții ei, inclusiv Klaus, sunt o emanație a “statului paralel” și a intereselor transnaționale. Dar aceasta este în chip necesar o situație vremelnică; nefericită, dar vremelnică.
Cei care sunt emanație a “statului paralel”(PNL,USR-PLUS) și a proconsulilor Bruxelles și USA, sunt mercenari naimiti, indivizi fără rădăcină, eminamente fripturiști. Genul ăsta de adunătură poate face rău, dar nu are durată. Dar între timp, repet, este necesar că Poporul Român să ceară izgonirea unui impertinent de tipul “ambasadorului” Adrian Zuckerman și minimal, să ceară Președintelui României să pună capăt ingerințelor ambasadorilor EU și USA în treburile interne ale României. Sa impună că acești ambasadori să își vadă vârful nasului și să respecte statutul ambasadorilor, care înseamnă, din nou, neamestecul în treburile interne ale țării unde sunt acreditați.
——————————
Alexandru NEMOIANU, istoric
Jackson, Michigan, USA
24 februarie 2020