Se-ntorc cocorii
Poate i-ai urmărit,
Plecând’n tristeţi,
A,nu ştiu câta oară,
Cu lacrimi furişate-n colţ de ochi
Când tânguind,
Îşi luau la revedere ,de la toţi.
Plecarea lor,ţi-a mai lăsat o rană,
Şi un gol în suflet,
Sunt urme ce-au rămas,
I-am petrecut cu nostalgii în iarnă,
Din zborul lor,făcându-ne popas.
Şi îi doream,
Uitându-ne la albul-nins,
Un alb sublim,
Dar… fără glas…
Se încălzesc văzduhurile-nalte,
Se scaldă soarele-n ogor,
Şi un cântec vine de departe
-O, Doamne!
E cântec de cocor!
Chiar se întorc!
Din ţări îndepărtate,
S-aducă cald şi bucurii în cald
Să nu mai suferim în ger şi ceaţă,
Tânjind la primăvară cu ochii de smarald.
-Se-aude-un,cor-cocor,
Dinspre înalt!
Poate ţi-aduce PRIMĂVARA!
Ce, de-atâta timp- o aştepţi,
Şi-n suflet vei fi vindecată,
Ea,atât dorita primăvară,
Va rupe multele peceţi”
-Se-aud cocori!
Cu cânturi din azur
Şi-un freamăt viu,
Mă caută pe mine
Să ies din ierni;
Să cânt,cu Cerul Viu!
Căci, primăvara,
Negreşit,iar vine!
——————————–
Alexandrina TULICS
Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.
15 Martie 2020