Mai cântă-n mine?
(Album: Splendori)
Mai este inima-mi opaiț
și lacrima-mi mai curge ca o lumânare,
să ridice greul zborului din mine
să îl trimită înspre soare?
mai cântă mierlele de bine,
și pașii pe zăpezi se mai zăresc,
când șuieră din crivăț la fereastră
cântări în care nu mă regăsesc?
Mai dorm în inimă-mi lalele,
de ghiocei -mi mai este dor,
De lună s-o acopăr cu un braț de stele
să lumineze mai frumos ,mai simțitor?
mai sunt pe lacul liniștit din suflet,
pene de alb ce își plutesc în alb
iubiri și aripi fericite
s-adaste -n larg de larg?
Mai cântă-n mine o vioară,
un fluier, nai sau un cimpoi,
se mai aude-n sufletu-mi de jale
o doină și un joc de doi?
Mai sunt atâtea mâini și lacrimi
și inimi -ndrăgostite cu putere
ce, ar putea cu cânt și versuri
să fie stema țării mele?!
Caisul
(Album: Splendori)
Un gospodar
a semănat un pom de cais -n grădina sa,
Cu gândul la caise coapte,
ce-n vară le va savura.
L-a îngrijit, săpat, udat în jur,
Să crească bine, drept, curat,
Iar pomul a înflorit și a rodit,
Așa cum omul în răbdare l-a așteptat.
‘L vedea cum se-ndrepta înspre lumină,
citind ades sub el Psaltirea,
Și tare bucuros era
gândind unde -i va adăposti rodirea!
Dar… un roi de viespii și-au făcut,
Un cuib de lucru-n caisu-i roadă,
Și-n timpul negândit de scurt,
Peste rodire-au dat năvală!
Plângea în suflet bietul om,
Cu ochii înspre cer cu inimă-ntristată,
De mila caisului iubit,
Și roada lui stricată…
A înțeles atunci-ntristat,
Că în grădina ce-o-ngrijești,
Pe lângă-albini, mai vin și;
Musafirii nepoftiți, ca-n tristele povești.
Mi-e dor de-ai mei…
(Album: Foșnet Stelar)
Nu plouă-n crengi, ci-n lacrimile mele,
Cu-arome de arțar și de stejar
Mă plimb pe cărărui -nroșite de iubirea
Frunzelor -mbrăcate ,ca de zile mari!
Mi-e frig de vântu-atât de rece
Și de priviri de păsări-nlăcrimate,
Ce zgribulite stau pe crengi,
Privind în gol…stupefiate.
Nu plouă-n crengi ,ci-n gândurile mele
Cu toporași, izvoare, ghiocei,
O amintire dulce…calda mea broboadă,
În care plâng mieluții despărțiți de miei.
Nu plouă-n crengi și nu suspină nimeni
De dor de vară și de cărărui,
Doar vânt de fum mă duce-n spre grădină
Să plâng cu ploaia să n-o spun nimănui…
Nu plâng de vii și nici de primăvară
De lilieci si miere de arțar,
Mi-e dor de-ai mei ,suflarea lor iertată
O fi ajuns în Canaan?
——————————–
Alexandrina TULICS
Delafield-Oconomowoc
Wisconsin, S.U.A.