Alexandrina TULICS: Chiar vine?

Chiar vine ?

 

Gureşe, nevoie mare,
Aciuite-n crengi sărace
Păsări mici, gălăgioase,
Programeaz-o primăvară,
prin resturile de zăpadă şi băltoace.
Parcă se pun de acord,
Când deodată: sfârrr! În pom, iară în apă,
iară-n pom, ‘ngrămădite, stau în stol.
– Cică, n-ar veni de-acuma!
Se trezeşte,spunând, una.
– Da,mai taci! De unde ştii?
N-ai văzut, tu, muguri vii?
N-ai văzut raza luminii
Încălzind brazda grădinii?
N-ai văzut şi-alte surate,
Cum se-ndeamnă pe-nserate,
´N triluri, ‘nalte, fericite?
Şi nu mai stau zgribulite?
– Vine, vine-aici, la noi!
Se aude-un piţigoi.
Şi un mentor, guguştiuc;
Cântă rar: „Mă duc, mă duc…”
Gândăcei se mişcă-n soare,
O albină, pe o floare,
Caută cu sârg s-adune,
Dulce,s-aibe fapte bune.
E-o suflare, dulce,caldă,
Soarele pe toţi îi scaldă,
Copiii se joacă-afară.
‘N grădini, oamenii muncesc.
Bucuroşi,se pregătesc.
Din înalt, lumina cade,
Pe pământ, s-aducă roade,
Înspre cer, un cântecel:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Emanuel.”

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

1 Martie  2020

Lasă un răspuns