Frunza…
S- a rătăcit o frunză în iureșul de vânt,
Ce azi cu-nversunare o-aruncă spre pământ.
Aproape fără vlagă căzu în palma mea,
O frunză-n strai de vară pe-obraz cu lacrima.
Tresare obosită când vântu-ncearcă iar
Să mi-o zmulgă din palmă doar printr-un gest bizar,
Cu-atâta gingășie o strâng la pieptul meu,
Mi-e dragă precum ochii ce îi aștept mereu.
Când freamătul de frunze din verde se-nfiripă
Îți caut iar privirea să mă aline-o clipă,
Zărind-o-n orice verde, în orice fir de iarbă,
Chiar dacă vântu-acesta vrea să mă știe oarbă…
La pieptu-mi se-ncălzește o frunză rătăcită,
Un strop din viața-n care mai sunt îndrăgostită…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
30 septembrie 2019