Inima mamei I
Inima mamei II
Avea băiatul mereu un dor de casă;
Iubirea mamei îl aştepta cu mângâieri:
Însă o clipă din ancestral rămasă
Atingându-i pasul se prefăcea în ieri.
Cum raiul revenirii năştea aşteptarea
Calul sub şa de dor i s-a uscat,
Un gând rebel i-a întunecat cărarea
Când mama îl vedea, de-acum, îmbrăţişat.
O, de-ar fi ştiut ce fiu se-întorcea!
La poartă oprise un bărbat schimbat.
Nu mai era cel căruia, seara, când torcea,
Îi depăna poveşti cu fete de-înpărat.
“-De ce m-ai născut în această lume?
M-ai întrebat dacă doresc?
Botezat am fost, fără să ştiu, cu-n nume;
De ce legea voastră s-o împărtăşesc?”
…Şi pentru toate acestea şi alte multe
Băiatul i-a smuls mamei inima din piept,
Aruncând-o în mărăcini s-asculte
Tânguiala lumii ca ceva nedrept.
Bărbatul se şterge de sânge în grabă
Cu-o aripă de corb în zbor,
Din tufă, îndurerată, inima întreabă:
“Dragul mamei,mâinile te dor?
Dragule, mâinile te dor?
Mâinile te dor
Te dor
Dor…”
—————————–
Al.Florin Țene
1 iunie 2020