Aleargă primăvara desculţă prin sat
Şi stele au căzut în nucii grădinii
Dimineaţa nu s-au mai stins, n-au mai plecat
Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.
.
În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri
Se zămislea rodul de sevă, răcoare…
Luminau crengile ca nişte ruguri
Şi raze picurau, uimite de soare.
.
O, stelele pe punţile nucilor au căzut
Cu hlamidele lor muiate în lumină
Şi nu s-au pierdut,
Au rămas inimi pe vechea tulpină.
.
Păsările odihnindu-şi zborul înalţă un tril
Pe crengile nucilor la concert au venit şi cucii
E sfârşitul nopţilor zgribulite de april…
…Era noaptea Sfântului Gheorghe și înfloriseră nucii.
Al. Florin Țene