M-am lăsat în urmă puţin
m-am lăsat în urmă puţin
ca să pot păşi în gândul tău
aveam o rochie albă
brodată cu metafore şi flori de câmp
copacul
sub care ne-mpleteam cuvântul
ne privea adânc în ochi
desfrunzit de verdele din mine
păsările lui
se cununaseră în spini
în nopţile cu lună plină
mă dădusem şi eu cândva de suflet
câtă nelinişte în silogismele răzvrătite cu copite de brumă de fum
aud în somn cum rugineşte visul
cum gândul tău se stinge în cioburi de lumină
pe albastrul iubirii povestea mea rănită apune-a pustiu
de-atâta toamnă vălurită a dor
din tine plec
ca din tăcerea de demult
în care nu mai cred
——————–
Adriana POPA
Timișoara
3 februarie 2019
*Desen: Mihaela Gheorghiu