Câteodată
câteodată
îţi mai uiţi câte-un dor
în liniştea cu care-mi deschei noaptea
la nasturi
cuvântul se frânge-atunci în braţe de lumină
umbra se ghemuieşte la umărul tău
peste noi zboară-un inorog
cu lacrimă şi pâine în corn
nu sunt poem nici iubire nu sunt
ispita-şi dansează rochia verde
prin gânduri
luna trimite zale-argintii de şarpe
totul se naşte din mine
închide ochii muşcă din mărul interzis ia-mă în braţe
——————–
Adriana POPA
Timișoara
3 martie 2019
*Desen: Mihaela Gheorghiu