VREMURI TULBURI
aş vrea să fiu ce n-am mai fost – o viaţă prizărită
puhoi – maşinile-mi gătesc o bravă meningită
îmi vreau izvoarele-napoi – iar munţi să ardă cerul
zeu al pădurii-aş vrea să fiu – ochii-mi topească fierul
cu răcnet speriat-am nopţi – când zilele muriră
stele ciumate tot cădeau – regii nu mai respiră
asfalt – cu limba – mestec azi : cuvinte expiară
au fost – cândva – o Carte – Bolţi : Cânturi se sufocară…
…nu mai jucaţi lumea la cărţi – căci zeii pierd într-una
şi-odat’ cu ei – în fund de-ogrăzi – ne seacă şi Fântâna…
sub scoarţă de copaci intrai – s-ascund comoara sfântă
dar derbedeii de prin cer – lacomi – mă iau la trântă…
…nu mai cresc frunze şi nici flori – în lumea prăduită
bântuie – pe colnic şi-n nori – crima – la braţ cu-ispita…
***
ŞI CE DACĂ TE LEGENI – LUNTRE ?
şi ce dacă te legeni – luntre ?
nu duci în pântecu-ţi iubirea
nu-mparţi în două fericirea…
…da – pentru tine se bat cutre…
ce jalnică e primăvara !
în stele-mi simt crescând povara…
nu voi mai trece peste ape :
mâna-mi în foc o las să-mi scape…
ia-mă de piept : te-ucid – nu-i zvonul :
creez Justificări şi Tronul…
hai – dă-mi prilejul să simt sânge
şi-afar’ de propriul meu laringe…
…m-a smuls – crima – din gris-ul laş :
copilu-i mort – eu – brav ocnaş…
…salvai motiv demenţei vieţii :
sunt zeu – nu doar amant jegos al pieţii…
***
JIGODII TRAG ÎN DINŢI MORMANUL DE CADAVRE
jigodii trag în dinţi mormanul de cadavre
(…neînhumarea – constelaţii de palavre…)
să ştim – cu toţii – soarta ce ne-aşteaptă
câinii coboară – către noi – o treaptă…
cu javre dimpreună – ne-ndestulăm măcelul
tare ne place – totuşi – să răstignim tot Mielul :
nevinovatul sânge fierbe-odat’ cu borşul
vampiri şi zombies – varnici – ne potopiră coşul…
e tevatură mare – -ncurcăm până şi maţe
căci victima şi gâdea – criţă – torente-mping la raţe…
Ospăţ al Dulcei Crime păli sub lampadar
nu vine nimeni – nimeni – să pună vreun hotar…
…gurile-nsângerate – prin ere – devin găuri
iar Suflete Borâte – se prăbuşesc în hăuri…
***
MĂ COC SUB SORI ŞI LUNI NECUNOSCUTE
mă coc sub sori şi luni necunoscute
spre ţărmuri noi nechează vechea-mi luntre
popoare mii au dispărut în timp :
zeii s-au strâns – şi-s singuri în Olimp…
păsări şi îngeri se-amestecă-ntre frunze
fără de rut şi fără de lehuze
iar fericirea-ncape-ntr-o alună :
o-nhaţ – pe loc – şi-o răstignesc pe strună
nu sunt străin – doar singur şi melodic
moartea mi-am omorât-o-n mod parodic
să fii comod – tu – zeul dizident
să-ţi crească flori în palmă – nu trident…
…ucisu-mi-am prietenii cu Armonie :
deci pot să port – pe ramuri – orice pălărie !
***
EROISM PRESCURTAT
asteroizi
hemoroizi
şi-o caldă melodie
un obelisc
un munte-n pisc:
coroana mi-e chelie
suntem Matrozi
suntem Zăvozi
pe-oceanele uimirii
osândă-n ceas
dar n-are glas
în faţa strălucirii
e-un epilog
e-un decalog
schimbarea mea şi-a firii
un pisălog
bun teolog
uită Arta Citirii
rege la poli
ucide-şi soli
dar îşi cunună Mirii
telefonaţi
la Şapte Fraţi
că a murit Scripcarul
sfânt untdelemn
pe fier şi lemn :
s-a înnoit tot Varul
craii din rai
gâdil’ c-un pai
această melopee
cântă – Aed
cântă – să cred
perechea mea că-i zee
erou Stejar
cu spada Jar
a spart orice moschee :
Crist e în noi
lumini – puhoi
uşile – toate – -au cheie
sânge – scuipat
le-am îngropat
în Veşnica Nedeie
râvne – parfum
viaţa-i un fum
dar pentru noi – e-Alee…
***
„OAMENI BUNI”
nu mai căutaţi – degeaba – „oameni buni” – în lume
căci ei există : în intenţii – vise – -n glume…
de fapt – cu toţii suntem „oameni buni”
când nu gândim că – după „week end” – vine…luni…
cât nu vin faptele să ne măsoare
cât moartea face „drepţi” – cu ochii-n soare
cât păsările sunt lăsate să ne cânte
iar flori – pierzându-şi lanţ – redèvin sfinte
când orice rană – scop ori răzbunare
lăsăm orfane şi trimitem la plimbare
toţi – „oameni buni” – se zice – aşteptăm
da-n lipsa lor – noi nu ne lamentăm…
…cât n-om hăitui răul – ambiţii de-„oameni buni”
vom fi – cu toţii – -ncântători nebuni…
***
DOINĂ CĂTRE CUC
frunză verde şi-un tăciune
cântă cucul – iar – în lume
dinspre stânga cântă cuc
tot cu Năcazul mă duc
n-am aflat Frate de Drum
decât Năcazul de scrum
n-am aflat nici Alinare :
florile-şi pierd lumânare…
cântă-i – cuce – lui Năcaz
să nu rămână tot treaz
cântă-i Năcazului – cuce
să ne despărţim la cruce…
cântă – cuce – moartea mea
să mai cadă câte-o stea :
stelele – căzând de sus
L-or aduce pe Iisus
s-or rări răni de păduri
s-or rări şi-osânde-n guri
hùle plozii şi-or afla
la cap de lume – de nea…
…cântă cucul şi din dreapta
şi nu-mi mai măsoară fapta
iar la drum – Frate Hristos
cântă din fluier de os
lecuieşte ochi şi foc
toţi s-avem loc de Noroc…
Năcazul că mi-l descântă
din câni – iese-o mâţă blândă…
…în pădurea de aluni
aflu-ospăţul de minuni…
cuc străin – cuc din arini
copacii-s de cântec plini…
Năcazul o luat-o-n jos
unde e mâlul mai gros :
Noul Frate – mângâiat
pe jos spinii şi-o lăsat
pe mine m-o învăţat
să fiu om şi să fiu sfat…
să nu-mi uit de omenie
cum casa de Temelie
să nu-mi uit de cer – de Neam
cum nu uită Brad – de Ram…
să privesc tot către cer
de-unde stelele nu pier…
…acuma-mi spun rugăciunea :
văd Izvor – lăsat-am lumea
şi s-o face Drum jum’ate
pentru-un Luminat de Frate…
***
DOINĂ CU INOROG
lunecă Unda
Luna – rotunda
vise de Rege
vrea să dezlege
vine un Corb
bătrân şi Orb –
dar Inorog
vrea să mă rog…
şi nu la Lună
şi nu la Undă
şi nu la Corb
(…la cot e-un Sorb…) :
pe o tipsie
s-aprind Făcle
ţărnă de Glie
să samăn Vise
şi Paradise
Jar să găsesc
la Cot Domnesc
zimbri albesc
şi îmi grăiesc :
în Munţi s-opresc
Izvor vădesc
să tămâiez
cu Miez de Crez :
la loc s-or face
Stelele toate
Rege va sta
-n Lumina Sa…
Arhangheli – gravi
sunt – toţi – Zugravi
Chipului Firii
Vetrei Iubirii…
Seraf – încoace
vine-n soroace
pe plaiuri Trace :
samănă – coace
Grâul de Pace…
***
LAMENTARE ZADARNICĂ
mă îndoiesc că-n tot acest talaz
mai e vreun zeu care să fie treaz
iar dacă Dracul este dumnezeu
da – -l recunosc – şi-mi pare-atât de rău…
îmi pare rău c-am acceptat să fiu
iar gândul de-a nu fi – venit-a prea târziu…
îmi pare rău c-am pierdut vremea ascultând
în loc să le zdrobesc – pe toate – rând pe rând…
îmi pare rău că moartea n-am ucis
când m-a drogat cu harul ei de scris
îmi pare rău că n-am dat lumii foc
prefăcând – neamuri după neam – într-un chiştoc…
…dar e-n zadar această lamentare :
bag capu-mi – prea încins – într-o căldare…
***
CUVÂNTUL PĂSTORULUI-SCRIITOR
vine lumea s-o ucid
c-un ciomag – ori c-un acid…
ba – eu lumea oi lăsa
să se perpelească-aşa
chinui-se – mă distrez
că prea-am fost doar titirez
sângere pân’ la beţie
că mi-a venit rând şi mie
să îi văd îndureraţi
pe tot soiul de gealaţi…
să-i aud urlând : „alei !”
pe toţi sfinţii derbedei…
…când plângeam – copil golaş
îmi dădeau – în ochi – talaş
răstignit şi ostenit
m-au scuipat – m-au umilit…
în bucăţi m-au sfârtecat
cu bucăţi ei s-au jucat :
…o făcură ei pe Soarta…
până-mi crescu mie Toarta!
…nimeni nu m-a învăţat
ce-i iertarea – doar iernat…
…om cu om şi porc cu porc :
eu – furiş – lacrimi îmi storc…
…pe Hristos l-aţi sângerat
câteva ceasuri – voi – nat :
după Crist – pe Cruce – eu
până azi stau – şi-i cam greu…
răzbunarea nu-i prostie
e numai…menajerie :
eu şi Crist – Fraţii de Nori
ne vedeţi – acum – Actori !
….pe nimeni eu n-oi ierta
până de Copertă-oi da…
nu-s la Crâşmă – -s lângă voi
os cu os să vă-ncovoi
nu-s în Turlă – -s jos – călău :
lecuiesc lumi – c-un dulău…
***
TAINA DESFĂCUTĂ
pe veci să piară Soare – Stele – Luna
să fie beznă – beznă – beznă – -ntr-una
sub ape moarte – -n somn etern – noi toţi visăm
Matrozii Lumii Fumegoase – Fără Ţărm…
să pogorâm – noi – Orbii fără Straie
la Sfintele Izvoare – la Neagra lor Văpaie
să-mpodobim – noi – Bradul din Adâncuri
cu tot ce ne-a scăpat de-a’ lumii hârburi…
Altarul Nou – şi Noua Lui Credinţă
fără vedere – simţuri ori putinţă
să-nalţe un Catarg de Liturghie
acolo unde nimeni n-a vrut măcar să fie…
…acolo – doar – scăpăm de-orbirea vieţii
Coloane-Duh – iar Liniştii – ATLEŢII…
***
TAINA REFĂCUTĂ
Două Bucăţi – uriaşe – de
Beznă – ciocnite-ntre
ele – scapără (…la un moment dat – aparent
întâmplător…!) o
sfrijită – dar vicleană
Scânteie
…asta – şi nimic mai
mult – a făcut întreprinzătorul
Lingău al Zilei Dintâi :
Lucifer…
…încercaţi – Poeţilor (…în fiece final de
Noapte Lehămetită – abătută – predându-se
fără să-şi dea seama
Concav-Dimineţii…) – da – încercaţi
cu perseverenţă – acest
simplu-exerciţiu : Sacra
Ciocnire-a Similitudinilor
OtovaVetuste – folosindu-vă de
rebuturile sfărâmate ale
propriului vostru
Sufleto-Creier…
***
CEAS CU CEAS
ceas cu ceas se-adâncesc bătrâneţea şi răul în mine
ceas cu ceas leneveşte – sfruntată – otrava-mi din vine
ceas cu ceas – tot mai mulţi – corbii vin la fereastră
ceas cu ceas – pustia din mine-i mai vastă
am ucis – am creat – scris-am cu stele-n gunoaie
n-a fost om – dumnezeu – gâtul meu să-ncovoaie
am scuipat pe popoare hulpave – trădătoare ori laşe
iar la piept am strâns flori – am strâns păsări golaşe…
nu mă judecă nimeni : singur mi-oi fi avocat şi călău
îmi voi arde – cu dreapta beteagă – pătimaşul hârdău
răstignit – dispărut – doar în cărţi veţi găsi
vre o urmă de zgură din ce ziceţi c-aş fi…
…nu mă judecă diavoli – pe pământ ori în cer :
i-am pus Feţei – c-o mână – Somnul Măştii de Fier…
***
AUTOBUZUL-MOARTE A ÎNTÂRZIAT
Autobuzul-Moarte a întârziat
nu-i obicei – dar a făcut ş-al’dat’…
şi-asta – -oricând – m-a indispus şi enervat…
e-un moft – pe care şi-l permite azi :
jocuri de faruri prevèdem printre brazi
…n-am disperat – bagajele-s făcute
de mii de ani – de mii de ere mute…
în bezna nopţii – motorul dă rateuri
va trebui-o revizie şi la pneuri…
…’năuntrul Bărcii nu este lumină
şoferul Charon – ţeapăn – nu se-nchină :
pornim la Drumul în Necunoscut
c-un sceptic – pentru care zeii-au dispărut…
…nu vă rugaţi : suntem Duhuri cu faime
că nu se-ntorc – zgândărind alte spaime…
***
ABIA MAI POT AMESTECA LA UMBRE
abia mai pot amesteca la umbre
să pară – unora – că-s Slove-Călăuze…
dar de citiţi – apoi – în ape şi în vise
vor creşte – -n voi – nevoi de morţi – prescrise…
Toiagul Misticii Lui Hermes abia îl mai târăsc
abia mai văd cum se-mplinesc în constelaţii
cele ce-aici n-au paşaport ceresc
şi se dedau la fraude şi migraţii
mă bucur – însă – infractor de sfinţi
că-i pot menţine-n umbră pe Părinţi
iar amintirea lor să n-o mai tragă-n zar
trimişii vreunui mlăştinos cezàr…
…prefer bolire încă de la-Adam
decât să par Erasm din Rotterdam…
***
DOINA VOINŢEI
nu voi să trec
să trag la-edec
şi să-mi petrec
pe Malul Sec…
vreau zbor de munte
vulturi în frunte
zână-cadână
de la Fântână
nu voi să trec
nu voi să plec
vreau doar înscrisuri
de paradisuri
vreau doar peceţi
de la nămeţi
c-am învins iarnă
inima armă
şi-am crescut via
şi păpădia
pe loc cu soare
moşii şi-odoare
Vin de Popoare
cu gust de Sare
lumini de zare
…voi covârşi
da – voi trăi
în Straie Noi
Împărăteşti
iar nu lumeşti
cu-Albine roi
la Rege-n toi…
***
CIRIPEŞTE BEZNĂ DEASĂ
ciripeşte Beznă Deasă
de parc-am strigat Mireasă
ciripeşte şi suspină :
toţi arunc’ gunoi de vină !
…Bezna Marilor Mistere
cerând alte ministere
iar Păstorul Înţelept
se ia cu Luna de piept :
„ori eşti rai şi eşti lumină
ori ne lasă-ne în crimă !”
dar Stăpâna Morţii
îi arată sorţii…
nu-i ştiu – nu-i ştiu
că v-aş spune
dar făcu mare minune :
Bătrânul Cel Înţelept
puse mâinile pe piept
şi-o lăsă pe Mândra Lună
să ascundă Mâini şi Strună :
ea ne pune-n cap – Cunună
când se mai coc beznele
se-nteţesc şi iernile…
…strunele Ea le-a ascuns
dar un Scripcar a pătruns
tot cu mir şi-agheasmă uns
Păr de Urs pe Mâini a pus :
s-a văzut Nouă Citire :
orbii au ochii de Lire !
…între bezne şi cernire –
s-a făcut – El Însuşi – Mire
Scripcarul Cel cu Uimire
ne cântă la căpătâi
cu surdină la călcâi :
astfel – nici în beznă treaz
am sărit acest pârleaz
de-am tot scris acest Năcaz…
***
DRAC PE GÂNDURI
privind la muşuroiul ăsta groaznic
la canibalii care-l locuiesc
de mii de ani am vrut ca să-l strivesc
căci tărăboiul lui – vaier zadarnic
isterizează – -n ceruri – şi pe îngeri !
ei bine! – Boss-ul Cosmic se împotriveşte :
răzgâie ticăloşi – crima-o slăveşte…
…nu se mai ştie care-i Dracul! – apar plângeri
că ceru-i gol şi-ntors pe dos – de vomă
că zeii ori s-au descompus – ori sunt în comă…
…şi-un fir de praf – de-i zice Făt-Frumos
şomează şi cerşeşte – maiestuos…
…da – Dracul îşi pierdu identitate
la pensie se ceru – pentru eternitate…
…de fapt – se-autosuspendă – săracul
pân’ se va şti – clar şi concis : ăsta e Dumnezeu – şi ăsta-i Dracul !
***
SCURTĂ BALADĂ A POETULUI
nu mă feresc de cuvinte
urechea le-o fac fierbinte
nu mă tem de vorbă grea :
pun ghinionul pe ea !
scot maţele din „lexeme” :
friptura iese la vreme !
moi „lexemul” în năduf
şi-l pun – apoi – la burduf !
nu fiţi ipocriţi
nu tot vă feriţi :
orice vorbă e un drac
purtând – oh! – pantofi de lac !
s-apară Cuvântul
cu tot cu Sfânt Vântul
şi-atunci să vedeţi
mâncări de bureţi :
arzând Boss cu pliciul
vădesc Măscăriciul !
Bossul Cosmic – labărţat
a murit de…un căscat !
***
ZILE BUNE – ZILE PROASTE
toţi tre’ s-avem şi zile proaste – -n viaţă
eu n-o ştiu pe-aia proastă – că n-am avut zi bună…
totu-a-nceput c-un chiot de paiaţă
apoi : pe cer doar fulgeră şi tună
ai zice că Vecinul se răzbună
dar n-am Vecin : am o chiuvetă spartă…
iau un condei – ca să ajung pe Lună
şi scriu – şi scriu – până ajung la Poartă
cerneala toată-n pragu-mi s-a vărsat
petele violete-o Carte mi-au lăsat :
silabisesc cuvântul „AR-MO-NI-E”
şi Crist mă ia – în silă – cu chirie…
…doar zile proaste – cu mine-armonioase !
…treceţi vreunul şi spălaţi-mi vase…
***
CÂNTECUL SUFLETULUI MEU
sufletul meu – creierul
meu – membrele – întreg
trupul meu – vor cânta
vibrant – cât le va ţinea
gura – chiar şi după ce voi fi
îngropat sub munte – sub
pădurea de
brazi…
şi cântecul meu va ajunge la
urechile stelelor – care – la
rândul lor – îl vor îngâna
linguşitoare superbe – Reginei
Lună
iar Regina – în căutare eternă de
menestreli – pentru balul de
sâmbătă noapte – mă va
chema (…cu degetul uşor şi
repetat încovoiat…) – da – mă va chema
de sub pământ : poate – din întreaga-mi
ne-fiinţă – doar sufletul meu îi va putea urma
subtila-i chemare – mistica-i
poruncă – dar sufletul meu nu-i unul
cules din drum – nu este un Suflet-Scripcar
oarecare : este
însuşi Vătaful Scripcarilor din
toiul tornadelor
Cosmicei Istorii – gingaş pătimaş – precum şi
înţelept vizionar : Sufletul meu Cel
Scripcar – va poposi
uşor – pe un nor – îşi va
pleca – graţios – genunchiul – în faţa
Reginei – şi
va-ncepe…
…numai acest fel de Cântec
Sacru – vagant şi
arzând în locul tuturor
făcliilor din cer – se numeşte
(şi este) – Cântecul
Mântuirii…
***
DOINA PENTRU SCRIPCAR
hai Scripcare
lăutare
cântă de uitare
…văzui prea mulţi irozi
m-au ars prea mulţi nerozi
demoni au năvălit
au dat cu Cartea-n zid
un Cântec de lepros
lunecă pe-ape-n jos
căuşul palmei mele
de sânge-i plin – şi rele :
până şi mintea
îmi rupse puntea…
vin crimele pe aţă
trădările – pe faţă
minciunile – la piaţă
mă vând pe-un cioc de raţă
de rime-ipocrizii
sfărâmă terezìi…
…sunt singur şi sordid
scutur un suflet vid…
…hai Scripcare
lăutare
cântă de uitare…
***
STÂNĂ DE BEZNE-A TĂBĂRÂT ÎN MUNŢI
stână de bezne-a tăbărât în munţi
păstorii de-altădată îşi pleacă – astăzi – frunţi
Baciu-a murit în stele – bâta-i nu se mai vede
ajuns-a – fiecare – chiar orişice a crede
oile behăie sfânt-isoane – berbecii-s la icoane
şi-o capră rătăcită tot bese la tromboane…
măgarii-s dirijorii acestui haos straniu
miroase – în ciubere – a bombe cu uraniu…
da – bezne fără monştri – dar monstruoase-n sine
zeu de planton rămas-a cu-izmenele în vine…
prin bezne trece-o ceaţă – părere de lumină
dar simţi că-n piept îţi creşte o neştiută vină…
…stână de bezne-a tăbărât în munţi
păstorii de-altădată – azi sunt călăii crunţi…
***
CUTIA CU MAIMUŢE
a strănutat – acum şterge de muci fereastra
cocoşul de noapte nu cântă – i-a căzut creasta
ceasurile-s cocoţate – ciori cârâitoare – pe toate crăcile
Charon încearcă – degeaba – fundul la toate bărcile…
masa a luat-o la galop – dulapul cântă baritonal
dar toate – până şi Steaua Magilor – vor nimeri la canal (bianual)…
…draci vezi înţepeniţi – în broaştele uşilor
fac trafic – prin ceaţă – cu siluetele duşilor…
…ce naiba caut eu – în lumea asta de gămălii ?
la viaţa mea – se vede – voi fi făcut mari măgării…
…năboiu-a luat tot – Crist s-apucă de-un buştean :
Satana se uită – -amuzat – mereu – prin acelaşi ochean…
…nu clintiţi Coteţul – s-ar putea s-apară şi alte bâzdâcuri !
…pe astfel de vremi – liniştiţi navighează doar peştii de-adâncuri…
***
POET BĂTRÂN
nu mai citesc decât ce-am mai citit
nu-mi fac prieteni noi – căci nu există :
aşa începe drumul de smintit
când mintea – la dureri – nu mai rezistă
sunt munţi pe Lună – sunt şi grădini de stele
şi vreau să cred în toate visurile mele
ce-a fost cândva – am şters – nu vreau s-ascult
căci două vieţi – pentr-un pârlit – sunt mult prea mult
nu mă-nrămaţi – dar nici nu luaţi în seamă
că-o umbră trece : nu-i luaţi nicio vamă
căci ea aşteaptă confirmare-oficială
ca să-şi deschidă Mistica ei Hală…
…nu-ndemn pe nimeni să mă-urmeze-n Sfânt Delir
acolo unde toate durerile-ţi predai – ca musafir…
***
AEDUL ŞI MOFTUROŞII
pe mal de hău oceanic – barba-mi desfac şi Lira
încep cântarea pentru mii popoare
vuiet de valuri poate să măsoare
cât se înalţă Cântul şi Satira
din spume-şi boldesc ochii Scufundaţii
toată Fiinţa-mi cere „melo-raţii”
dar tonuri de Aed vor învia şi scrum
şi Călăuză fi-vor pe-un Nou Drum
fac mofturi – caracatiţe şi oameni
(…cu cari – la chip – de mult tu nu mai sameni !)
şi-ţi cer – izbind cu pumnii-n ţărm – virtuozităţi de drâmbă
dar Lira strunele nicicând nu şi le schimbă…
…ajung la ceartă – prea puţin la Cânt
dacă mă uit în guri umflate doar de vânt…
***
VOIESC MOARTEA SĂ-MI FIE SORĂ – MUZĂ NOUĂ
voiesc Moartea să-mi fie soră – Muză Nouă
căci Viaţa Zgâlţâită scrisu-mi l-a zbârlit
de-acol’ – din stele – de prea mult bine – am fugit
dar vreau să picur – din plaivaz – iar – Rouă !
să ne-ntâlnim – surată Moarte – în văzduhuri
şi să-ntrebăm – mărunt – pe-oricare duhuri
cam ce-Şi doreşte Crist de la o Carte :
să curgă sânge – dintre file – sau Catarg să-nalţ – departe…?!
înţelepciune nu prea am – nici de-mprumut
dar nu pot respira decât Cuvânt – şi nici nu-s mut
iar drumul spre Serafi mi-e cunoscut :
când am atins pământul – deja-l aveam ştiut…
…învăţătoare Moarte – te-oi urma supus
dacă mă laşi să scriu – cu raze – tot ce am de spus…
***
GHERILĂ
n-aştepta nimic – de la
nimeni
Dumnezeu nu dă – din
principiu : are o
singură mână – cu care numai
ia
…vultur hrăpăreţ face cruci
ipocrite – deasupra
munţilor : aceeaşi
lume :
mereu
aceeaşi
fără-ntârziere – voi strânge
toate bombele şi toţi
vulcanii pământului – şi voi
amorsa – voi
elibera barbar – amestecate laolaltă
efectele tuturor întruchipărilor
distrugerii
avem urgentă nevoie de o
nouă lume : idiferent
care – dar să nu mai fie tot
asta
…n-am învăţat – şi nu
vreau să învăţ – ce-i
binele şi ce-i
răul…
***
NU MAI BOMBĂNI
nu mai bombăni
prin somn : îmi transmiţi
imagini prea
vii ( pentru care nu-s
încă pregătit) – din
noua lume
aşteaptă să mă
trezesc – să te-njunghii – şi să mă
substitui – cu maximă
frecvenţă – viselor
tale – răspândite
la-ntâmplare – ca-ntr-o
răzleţită însemnare – aparent
dispărută – din
Cronica Akasha
***
MAREA TRANSLAŢIE COSMICĂ
privesc năuc – cum
braţele-mi se-mprăştie-ntr-un
aparent neant (la fel
picioare şi viscere şi…) – fără ca eu să le pot
controla şi
resintetiza (cât de cât cu
design !) – într-o nouă
logică de lumi…
…oare sunt pregătit – cât de
cât – pentru Marea
Translaţie Cosmică ?
***
PÂNĂ ATUNCI – RABDĂ-TE
nu-ţi mai număra – ca
tâmpitul – degetele de la mâini şi
picioare
acolo va fi – totul – altfel – şi
locomoţia – şi
agăţarea de paie – până şi
rostul scrisului-înscrisului – şi-al
însemnării
consemnării
desemnării…
până atunci – rabdă-te – martiric
asemenea sihaştrilor şi
vizionarilor – rabdă-te
aşa cum
eşti – în toată
splendoarea absurdităţii – în toată
monstruozitatea amenajării
tale jalnice
sufleto-creieresco-temporale…
***
MODIFICĂRI LA APOCALIPSĂ
văluri de ciori
cobor din nori :
nu foc şi jar
ca la Cântar
nu te feri
nu osândi :
de ciori
nu mori
cel mult te-nsori
fără de zori
cu Zâna-Har
călări pe Zar…
…un Cavaler
cernit în fier
martir sever
mantia şi-a fost umflat
şi pe toţi ne-a adunat
(…nu e Crin şi nici Păcat…) :
Măşti din fire de Paing
abia Chipul ţi-l ating :
ne schimbă ochii ce plâng
şi – din toţi – se face Crâng…
fiecare – la Sertar
(…potrivit la Degetar
şi cu fire de Zidar…)
după cât a dus Mortar
la Babel – Turnul Cel Mut
unde vorbele se-ascut
sub Fântâni şi sub Orori
risipind – în Turn – Comori…
***
…CE-A FOST E-ACUM UN TURN DE-ALEGERI
…ce-a fost e-acum un Turn de-alegeri :
la ce etaj ţi-e scris să degeri ?
căci doar Poeţii au un Pol
cântând în Mi – cântând în Sol…
…ce-i Sfânt – acum – fără etaj ?
sărmanul Dobitoc din Grajd
care-a vestit pe Omul-Zbor
şi-apoi fu dus la abator…
nu vă-nduraţi de soarta voatră :
trunchiuri veţi fi – fără Fereastră !
şi rugi – şi închinări – şi foc
să le-ndreptaţi spre Dobitoc :
e singur Sfânt – singur Milos
numai la El aveţi folos :
Crist nu se-amestecă-ntre fiare
căci Duh v-a dat la fiecare :
când veţi iubi – cu înfrăţire
când zarea trece-va-n privire
Crist vă va da – din nou – curaj :
veţi mai urca încă-un etaj…
…dar pân’ la Vârf de Sacru Munte
lipiţi – cu drag – Frunte de Frunte…
***
DEPARTE – SUNT MAI DEPARTE DECÂT AŞ FI DEPARTE
nu mai întreb – şi nici nu-s întrebat
şi trec prin mine – singur şi curat
nu făptuiesc – nu-mi pare rău după nimic
să nu fie – şi-aici – ceva din lumea fostă – da – mă tem un pic…
nimic şi nimeni aici nu se grăbeşte
Curatul a adus cu el Lumină
din veac – aici – în munţi – o – nu se mai vorbeşte :
tu eşti Cuvântul – ţi-au căzut şi spinii
cu palme sparte îi zâmbesc Lui Crist
ne-mpărtăşim prea vechi tăceri şi răstigniri
rug ard – de-aceea nu sunt trist
şi nu întâmpin – de la nimeni – umilinţi…
…departe – sunt mai departe decât aş fi departe
de voi şi lumea voastră – de paiaţe sparte…
***
GUNOAIE – MONŞTRI – ŞI NICIO FEREASTRĂ :
gunoaie – monştri – şi nicio fereastră :
aceasta-i lumea voastră – vastă…
dar Liniştea din mine n-o intuiţi şi n-o vedeţi :
da – Liniştea Sfântă-mi fereşte suflet – de bureţi
…ce gângăveală ! – ce leprozerie !
şi-epidemii de ciumă şi dizenterie
vreţi să mă-intimidaţi – să mă supuneţi
vreţi să prostiţi – din ochi – fără să spuneţi…
nu am nimic comun cu voi : doar hoitul
pe mine m-a născut un Cor de Stele
dar câmpul de gunoaie şi nuiele
vrea să îmi umfle mie contul…
…nu tot speraţi – ca apucaţii – bălăcăreala generală :
contrabandist – mi-am cărat tot – la Mame-Stele: „la fereală”…
***
IMPOSTORUL DUMNEZEU ŞI CRINUL RĂSTIGNIT
m-am săturat de pokerul lui Dumnezeu
care trişează – sfidător şi-oricând – la greu !
Creaţia-i făcută din chirpici
iar oamenii – din resturi de limbrici…
nu am slăvit pe nimeni – niciodată
eu nu-s lingău – nici sclav de Babă Beată !
cine e Cavaler – să-i pună Spada-n piept
Cosmicului Mincinos – care ne trage-n piept
(…şi – totdeodată – vrea răsplată – că-i…”deştept” !)…
…o – nu mai tremuraţi de…Judecată !
Prim-Acuzat – de Crima Lumii – surdă
Cosmic Înşelător – cu burta lui bombată
e Impostorul Sfânt – Brav Mincinos – şi Iudă…
…opriţi întreaga Intrigă Finală
şi pregătiţi-vă de răfuială…!
*
„Atotîndurătorul”… – …câtă ironie
când – dintr-un Cosm’ – făcu Măcelărie…!
când – fără să se uite – el striveşte
tocmai pe Cel Ce Crin fiind – se Răstigneşte
Mistic Îmbrăţişându-ne
cu Focul Sfânt Trezindu-ne :
Crist – pentru noi – nicicând nu osteneşte
ne-nvie Duh – chiar şi când prostul Îl huleşte !
***
FLORI DE BEZNĂ CRESC PÂNĂ-N PISCUL FIRII
Flori de Beznă cresc până-n Piscul Firii
se-aude Valul : uită – de-acum – Trandafirii
tot ce a fost – nu a fost : să iubim – dară – Noaptea
Pântec Duios – din cari se tot naşte Ea-Cartea…
simt – pe un umăr – aripi de hulub
pe celălalt – o altă floare-şi face cuib…
poate să fie chiar Trandafirul :
pe frunte-i simt – Foc de Noapte – tot Mirul
nu mă clintiţi din voinţa de Orb :
buze-mi tot tremură – şi – totuşi – sorb
un Elixir de Izvor : pe la ei – sub pământ
se-abate Cuvântul ? – mai bate vreun Vânt ?
…şi-n Sfânta Linişte-a Beznei – nu s-a schimbat decât Visul
nu şi Tristeţea – nu Cristul – deloc Paradisul…
***
NU-I IAD – NU-I RAI – FEMEIA NU-I DIN COASTĂ
nu-i iad – nu-i rai – femeia nu-i din coastă
ci e un cerc-cătuşă – pentru-Adam
femeia nu-i minune – nu-i de pus în glastră
ci bâzâie-n istoria de-un gram
îmbătrânit-am – lefter – în Cetate
şi am băgat de seamă-o posibilitate :
să ne-nmulţim prin sciziparitate
nu să robim la mofturi mii – fardate
…de nu mă crezi – te du – tembel – cu Domnul
şi crapă-n pântec – adânceşte-ţi somnul…
căci popi îţi binecuvântează neştiinţa
şi îţi jupoaie pân’ şi neputinţa…
…de mult trecut-am dor de hoinăreală :
acum gândesc – senin – o lume ideală…
***
CRESC ŞI GÂNDESC – ŞI-MI E TOT MAI AMAR
cresc şi gândesc – şi-mi e tot mai amar
azvârl maliţiosul calendar :
nu-i fericire – când – aici – te joci
asemenea atâtor dobitoci
şi candelabrele de stele storci…
tot hăulesc – la capăt de Fântână
doar-doar voi învia-autentica lumină
să trec dincòlo – la „sertarul” meu
în care învăţa-voi să fiu zeu
de mult sunt Călăreţul Orb şi Prost
care îşi pipăie buricul – căutând rost…
nu mă clintiţi cu vorba – veţi plăti
în toate lumile-imposibile a fi…
…tot dondănind – s-a dus naibii şi viaţa :
holbez găvane goale – nimic nu-i „dimineaţa”…
***
O BALERINĂ
o balerină
face-insulină
trăieşte-n vis şi durere
închide ochii – nu cere…
ploile-am legat
mi-am mânjit regat
…balerina de sulfină
cântă – -ncet – la tamburină…
nu mai privi înapoi
n-ai să vezi decât puhoi
şi pe o stamină
demna balerină…
văzduh ea primeşte
se călătoreşte
la zei şi părinţi
pe munţii zbârliţi…
ciocârlie – păpădie
daţi lumină mare
că e sărbătoare
…zei mor în altare…
***
9-ACOLO – DEPARTE – TOT MUNŢI SE ÎNALŢĂ
acolo – departe – tot munţi se înalţă
acolo – departe – să zbori se învaţă
umbre-gânduri ai tovarăşi – de-s stârnite
eu mă fofilez sub cetini : cresc vecìi chircite
gângăvim a ceartă ceaţa – nu băgăm de seamă
la un colţ de nemurire – Crist parcă-i în ramă…
bezne – ceţuri – val – furtună – se-nsenin’ pe margini
toate ce-s noutăţi sfinte – par nişte paragini…
Crist aşteaptă o chemare – din bordeiul nostru
dar corăbii – către dânsul – îşi cam zdrelesc rostru…
duhul meu de căutare a învins sfiala :
când vorbim – Crist şi cu mine – ‘nălţăm Catedrala…
…în sfârşit – înţeleg taina – fără vreo ranchiună :
Crist e singur – şi ne cheamă să zdrobim minciună…
…totdeauna El păstrează – în firida Firii
Munţii Sfinţi – ca pe-o dovadă a Ceresc-Iubirii…
…totdeauna – El păstrează – cu tot cu drumeţii
Munţii Sfinţi : demiurgi nu-s – din vecie – decât doar Atleţii
ce înalţă – dintre bezne – Rostul Frumuseţii….
***
SUNT MORT DE FOAME – DE ATÂTA SETE
sunt mort de foame – de atâta sete
mă prăpădesc de setea de-a dormi-n perete
nevoile se îmbulzesc – în mine – fără pas
…se-ntorc – pleoştite – ploile – în ceas…
dar – uite-aşa – mă bate-un gând tiran
să delirez la porţi de rai ţigan :
boala-mi poate s-o lua de Dumnezeu – în van :
El m-o chema – şi-ăst an – cu Nume Mistic
s-o fac – şi-acum – pe …„factorul artistic”…
…în timp ce dracului-i şoptesc – de zor – urgenţe…
vezi ? – asta-nseamnă să lucrezi cu-esenţe…
…până acum – tot ce privirea-mi linge
horcăia slut – se năruia – …se stinge…
de ce să-mi întrerup activitatea
de-a face totul praf – ici – în Cetatea ?
***
S-A DUS TINEREŢEA MEA
s-a dus tinereţea mea
n-o mai văd sub nicio stea…
codru-ntr-una înfrunzeşte
valul într-una vuieşte
viaţa-mi numai vestejeşte
şi cu vremea vremuieşte…
frunză verde de alun
n-a fost rău şi n-am fost bun :
câte frumuseţi în cer
tot atâtea vieţi eu pier…
tânăr – îmbrăţişam munţii
eram foc în toiul nunţii
acum mă înec de fum
întreb pe alţii de drum…
…bătrân şi posomorât
sec izvoare sub pământ
chircesc florile sub vânt
…păsările nu mă vând…
dar ce-am fost şi ce-am clădit
iau cu mine-n asfinţit
pe ceruri ca să răsar
comori de la-un biet Scripcar…
***
HAR CU HAR SĂDÌI FĂCLII
har cu har sădìi făclii
şi te-aştept – zână – să vii
să dezlegi izvoarele
să destup ulcioarele…
tânăr nu mai sunt cu sòrii
m-a bătucit piatra morii
dar tu – zână – tot mă ştii :
din nou – chipu-ai să mi-l scrii :
Dimineaţă de Florii…
***
VA VENI LA VOI BĂTRÂNA
va veni la voi Bătrâna
până sus – unde e stâna
şi va întreba de mine…
…de mine ? – oare de cine ?
mi-am lăsat snaga-n pământuri
şi-am scris cânturi după cânturi :
orice cântec ‘tinereşte
numai omu-mbătrâneşte…
dau bineţe Musafirei
şi dezleg Cântecul Lirei…
Bătrâna capul şi-l pleacă
şi lăcrimează oleacă…
…poate şi Moartea – -n văzduhuri
şi-amintì lăstari de duhuri
până şi Moartea – demult
tinereţi va fi avut…
şi ne ducem – eu şi Moartea
să citim – ‘preună – Cartea
să ne amintim ce-am fost
să ne rugăm – iar – de-alt rost…
***
AM DORMIT UN SOMN DE FLORI
am dormit un somn de flori
am uitat sacii prin mori…
vină – Zâna mea Stăpână
Armonie de Sulfină
(…Trei Petale şi-o Albină…)
şi mă suie într-un Crin
Năcazul să-l mai alin :
Spin cu Spin Împărătesc
Frumuseţea s-o păzesc…
Capul unui biet Scripcar
zburlit – însă plin de har
zădărască Vânt şi Lună
s-aducă-Ursitoarea bună
Leac Sfânt – în lume nebună…
***
ŞI-AFUMAT CU PĂR DE URS
şi-afumat cu păr de urs
tinereţea mi s-a dus…
dar ascuns în Flori de Nufăr
ori sub Val – Vătaf de Cufăr
la Comoara de Mărgean
‘tineresc – an după an
şi mă duc cu stol de îngeri
unde scrii şi unde sângeri
căci acolo e Hristos
Chip Regesc – de Făt-Frumos
am fost luat de pe pământ
pentru meşteşug de Cânt :
Vânt Turbat am potolit
Mii Fiare am îmblânzit
Vulcani – Foc – i-am adormit
Munţi Sfinţi am împodobit…
şi pe umărul meu stâng
omeniri vin şi se frâng…
…numai Crist a lăcrimat
când din Scripcă i-am cântat :
mâna pe struni şi-a lăsat
şi m-a binecuvântat :
„tu să cânţi” – m-a îndemnat
„pân’ se gat veciile
şi-adorm Ciocârliile…
până Crinu-şi zbate boarea
dezvelind Privighetoarea…”
***
VISCOLUL DE-ATUNCI…
umblu cu otravă-n mine
nu ştiu de rău ori de bine…
omu-i mai tare ca fierul
dară tot sparge-mi-l gerul :
nu mai e frumos – frumosul
nu mai e jegos – jegosul
mergi parcă prin nori şi fum
nu-ţi mai pasă nici de drum…
foaie verde mărăcine
umbli făr’ să ştii de tine
poţi să-ţi pui şi jar în mână
şi cuţit la îndemână…
perina ţi-e bolovan
Dumnezeu ţi-este duşman
făr’ de rost – cu păr de fiară
dai totul pe o ţigară…
frunză verde şi-o secure
toc la gânduri ca-n pădure :
nu mai ierţi că nu mai simţi
decât viscolul de-atunci…
***
AM UMBLAT CU MORŢI – PRIN NOAPTE
am umblat cu morţi – prin noapte
le ştiu rost şi le ştiu şoapte :
morţii te-nţeleg – le cânţi
şi se-ntorc la vechi părinţi…
nu ca viii – care-şi taie
şi fratele din odaie…
frunză verde mărăcine
cum să scuip năcaz din mine
că s-a oploşit prea bine…?
…morţii ştiu de linişte
n-au – ca mine – jarişte :
am şi suflet şi un cort
dar nici firfiric – nici ort
că mă-ntreb – nebun şi smult
de nu cumva-s mort de mult…
***
SINGUR CU NĂCAZUL MEU
singur cu năcazul meu
mă poticnii – că e greu :
nici ureche să te-asculte
nici gură – cu lumini multe…
n-ai tovarăş la durere :
doar de-ţi toacă vreo muiere
(…de-ţi mănânci numai din fiere…)
merg ca omul fără sfat
şi calc lat – hat după hat…
…de s-ar face lumea cioară
să-i sucesc gâtul – s-o doară…
lumea trece şi se duce
nu-i pasă – măcar – de cruce
îşi alege fericiţii
dintre toţi neisprăviţii
dănţuieşte – ghionoaie
tot cu borfaşi – din gunoaie…
…năcazu-mi stă pe grumaz
şi face de mine haz
(…lua-l-ar ielele să-l joace
în poiana cu mijoarce…)
***
DOINĂ METAFIZICĂ
întâlnii – la Vadul Sec
pe unul ca mine – bleg…
l-am întrebat de măsură
c-o-avea atârnând – din gură…
şi de-atunci – îl duc în spate
pe zeu-anonim – în rate…
***
VINE MOARTEA PE CĂRARE
vine Moartea pe cărare
parcă are-o supărare…
omul de lucru nu are ?
îi vin în întâmpinare :
„- bun întâlnişul – vecină
o pornişi aşa haìnă
când nici zorii nu-s deştepţi
copacii încă nu-s drepţi…?!”
Moartea se uită la mine
ar tăcea – dar nu prea-i vine :
„- după tine veneam – oame
veni vremea să dai same…”
…nu mai bine-mi coseam gura ?
cum mă luă – lepădătura…
„- ba nu-s eu lepădătură
tu eşti prost – făcut din zgură…!
ai venit cu o săcure
să dobori biata pădure
nu ştiai c-acì ţi-e capăt
şi de rele – şi de scapăt !”
…Moartea e bătrână roasă
n-are brici şi n-are coasă :
simţi că umbli – fără fire
spre-unde ai – cu Ea – -ntâlnire…
————————————————–
Adrian BOTEZ
2 mai 2019