Adrian BOTEZ: Moartea – superb inumană (versuri)

MOARTEA – SUPERB INUMANĂ              

 

niciodată n-ai să ştii – în

viaţa asta – cine ţi-a fost prieten

adevărat – ori duşman

 

sfărâmi  – între degete  – frunze uscate – care

n-au nicio legătură cu

povestea ta

 

te rezemi – cu spinarea – de un

oarecare copac din pădure – vertical – dar

imemorial – asasinat de toamnă : pentru tine – însă

acel copac fără viaţă – e-un

altar – o întreagă

religie (falsificată – fireşte – de

terorile tale) : te simţi nevinovat ca un

prunc – şi vinovat ca un diavol – în

acelaşi timp

întomnat

 

măcar ai curajul şi

ieşi din pădure – în moartea-ţi

personală : niciodată – în această viaţă – nu vei

şti cine – cu adevărat

ai fost…

 

poate că moartea (…nădăjduieşte – nădăjduieşte – căci

tot n-ai încotro!) – va fi mai clementă decât

viaţa – adică va fi

superb inumană!

***

 

DINAMICA DEMENŢEI COSMICE

 

…dincolo de birurile cumplite ale

ipocriziei şi

snobismului – dincolo de

taxele usturătoare – ucigaşe – ale

imbecilităţii şi

cruzimii – dincolo de toţi

Hoitarii Avizi – cu ochi veşnic căscaţi a

moarte – veşnic

flămânzi – Hoitarii Avizi – care fac parte

integrantă din

Fiinţa Umană (Golemul la modă-al Pământului) – da – dincolo

de această infernală dinamică a

pierzaniei – a autonimicirii – stau

cu aripi imense – azurii – zvâcnind nerăbdătoare

Acvilele Cereşti

 

da – număr secundele  meschine – pănă la

sublim – extazul exploziei aripilor şi

pliscurilor ardente  – ale

Acvilelor Cereşti – asupra acestei

mahalale suprainfectate – asupra acestei

mlaştini supraetajate (dând impresia unor

zgârie-nori funerari) – mlaştină plină de

duhnitor  sânge  – pregătit – oricând – pentru

avalanşe – cascade contaminante cu

crimă şi sinucidere  – aparent

constructive.. – …mlaştină anapoda

numită :

Fiinţă Umană”…

 

…apoi – după Explozia

Celest-Acvilească – iarăşi – întreg aerul va fi

curat şi senin – iar Lumina

din nou – va străbate – până jos

jos – jooos… – …prin Buricul

Pământului – până la extaticele Mume şi

Mumìi Faraonice  – retrezindu-le la o

viaţă excesiv dinamică – hrăpăreaţă la

culme – autodistructiv-dementă… – …şi

tot aşa… – …la

nesfârşit…

***

 

ARHEII GÂNDULUI – SAU : TÂRFA ASTA DE MEMORIE

 

când te-ai bărbierit

prima dată – cu lamele – paralele şi

pervers ascuţite – ale unui „byk” – sau cu

hărţăgosul tăiş al

briciului (…lunecând pe opintitul patinoar al

pielii de gâscă :  gâtul

tău…) – te-ai gândit

prima oară – la

sinucidere

                     

când – copil cât o

căciulă fiind – stăteai – în toiul

nopţii de vară – senină – pe

muchia dealului – şi – strivit de

măreţie – priveai

cetăţile supraetajate ale

incendiilor stelare – ţi s-a

năzărit – prima oară

lumea cealaltă…

 

…vezi tu cum târfa asta de

Memorie – te ascunde de

tine însuţi – într-o pivniţă

oarbă – nemărginit

adâncă – pivniţă fojgăind şi

puţind – teribil – a

şobolani şi a

mlaştină ?… – …şi

noroc de Revelaţie – „sireaca” : te

trage zdravăn – în sus – de

chelie – şi te trezeşte

undeva – în Lumina de

Vis – undeva – hăt bine şi

mai departe decât orice

departe  – dincolo de

orice hotare ale uitării sau

neuitării… – …poate într-o vrăjită

lucoare a

Mării

***

 

BOLNAVUL UNIVERSULUI

 

culcat în moarte – criminal în sânge

Bolnavul Universului n-ajunge :

făţărnicie  – şi minciună – şi trădare

nu făuresc nicicând – niciunde – Cale

 

Bestia Absolută-n tin’ dospeşte :

ai  tras la fund şi regnuri – şi nădejde

iar din abis – râia-ţi o-ndeamn’  să vină

pe Doamna CaracatiţăREGINĂ!

 

…râvnit-ai rai ? – rămâne-va doar spuză

căci Moartea e  – din nou  – lehuză…

da – galaxii de sânge-al crimei ţipă

 

să înceteze-a-arterelor  risipă…!

Bolnavul Cosmic – omul hăituit

din CapodoperăUltima Beznă-a-alcătuit…

***

        

LUPUL PĂMÂNTULUI

 

tot înainte

înapoi n-ai ce vedea

nouă zi-i încăleca

alb veşmânt lumea-a purta

la Altar de Fulger

toţi s-or închina

şi vor căpăta

numai alb-veşminte…

…tu fii Lup Cuminte :

lasă-te mânat de Stea

 

în Mistic Nordul

moaie-ţi tu doar botul

zboară peste gheaţă

banchize şi greaţă :

dă de dimineaţă

dă de flori  – de viaţă

 

tu – Lup-Dragonul

stăpân pe tot zvonul :

iarăşi tu vei scrie

peste orice glie

 

tot înainte

Lup fără Morminte :

adu  noi cuvinte

şi noi jurăminte

pentru Neamuri Sfinte

 

Lup şi Carte vor rămâne

Pământul de azi – de mâne

din nou vor supune

sub Vechea Minune

 

Neamurile-or spune

Izvor cu-albe spume

şi vor cerceta

unde-i Om – şi-o Stea

 

…aşa grăiesc bunii

bunii şi străbunii

şi Mumele lumii :

a Lupului stăpânire

Lumină-i făr’ de pieire

Cetate-n zidire

bună-a noast’ priire…

***

 

BIBLIA NOUĂ

 

o Lebădă zburată-n Galaxii

făcea – din nou – numai prostii :

stingea TREI STELE

alunga IELE

aducea Coşul de Nuiele

 

aşa că Şarpele-nţelept

a şerpuit întreg deşert

dindată a-nectat risipi :

din raze şi-a croit aripi

din bezne şi-a adus califi

(…cei plămădiţi din sfinte glifi…)

îngerilor – şuierând a glie

le-a pus pe cap o pălărie… :

Lebăda-au prins-o la mijloc

şi-au învăţat-o un alt joc… :

 

acum nu stinge – minunează

şi nu alungă – ci creează

iar crima deveni poveste

despre… „o varză-ntre neveste…”

 

Biblie Nouă s-a-mplinit :

Cetate Nouă-au zugrăvit

în care LebădaREGINĂ

păstrată e pentru Grădină

***

 

MINTE MODERNĂ

 

cutie golită de

conserve – umplută – acum – cu

apă de ploaie

noetică (apă slinoasă şi

duhnitor sleită – din

şanţ) – şi – hodorogit

târâtă cu o

sfoară – cutia-vădană  – pe

zgrunţurosul caldarâm – de către un

cosmic – regalizat-legalizat

dement

 

asta e – hurducată – mintea mea

modernă – de

azi – fremătând în

ritm de

târâtură de Arcă (intim  – tainic şi

mizer) – lăturile gheţarilor de

mâine

***

 

 TOAMNĂ ÎNTÂRZIATĂ

                         

                            10 Nov. 2018

 

aceşti copaci semnau as’ vară că sunt „tei” :

ciorile – azi – mai linguşesc morman de beţe – câte vrei…

dac-ai cădea de la etaj în aste ţepe

doar pe Dracula bucura-vei :  te-ar pricepe !

 

atâta ceaţă-i tot dezbracă pe-osândiţi

că le-au rămas ciolane doar – orbite de zgâiţi…

e-o lume numai de pedepse pregătită

e-o lume ca un iad – dar fără plită…

 

…trec – singur – printre-aceste locuri de tortură

Călugăr al Urgiei – fără de tonsură :

plânşii – ori văicăriţii – demult sunt paralitici…

 

…eu – doar un vagabond târziu – fără de critici…

…atâta ceaţă curge – ca un fluviu

încât toţi zeii în vacanţă-s – sub Vezuviu…

***

 

CHIVĂRA DE POET

 

                       10 Nov. 2018

 

mi-am pus – cutezător trufaş – Chivăra de Poet

nu sunt imens – sunt cosmic ! – să-mi facă munţii-un portret !

călăresc peste zări alpine – peste zări marine

şi toţi mă recunosc – popoare sfinte  –  senine !

 

nimeni nu-ndrăzneşte să privescă-n ochi Fulgerul

nimeni nu cutează-a rosti – înjositor şi meschin – Numărul…!

sunt Prinţul Iubirii şi-al Binelui Făr de Răgaz

regatul meu de-aici are nume ciudat – de FANTAZ...

 

nici Graalul nu-ndrăzneşte  – nocturn – a scânteia

când ARMĂSARUL FANTAZ fulgeră fulgii de nea…

în lumea de stele-s – de rouă – palatele mele !

 

…cu Trei NuieleMumele Grele-alduiesc Cavaleri-Arzătorii – Cavaleri-Caravèle

Cântecul – Veşnic Cântecul năzuirilor Prinţului Sfânt

răzbeşte –  fanatic – între cete de-arhangheli : niciun fir de pământ!

***

 

CELE TREI LACRIMI

 

                 10 Nov. 2018

 

sunt – în lume

trei lacrimi : prima lacrimă  – cu dor – cu

nesfârşită – slăvită dorire – o

înghite (o – dulce pătimire!) – pe a doua… – …şi – deodată

deasupra a toate – îşi ia zborul o

Lebădă

 

în urmă – mereu – o lacrimă înghite (cu

lăcomie – cu

crâncenă – cu

avidă nestingere) – pe-a

doua – şi – astfel – se aprind – fără de

rând – incendiile

cosmice – dar nimeni şi

nimic nu-şi mai ia

zborul – din toiul

Nunţilor – de nimeni

dorite – de nimeni

închipuite şi prin nimic

pătimite

slăvite…

 

…văzând aceasta – Lebăda  se răstigneşte peste

neputinţele toate – şi

înghite o a treia

lacrimă (cea neplânsă de nimeni – dureros – încrâncenat ori

măcar vizibil) – şi – atunci

pe deasupra furiilor  – de neîmblânzit – ale

tuturor dezlănţuitelor

incendii cosmice – se lămureşte – regal – un

Lac de-Opal : Lacul de Visuri  – al

unei Lumi Celeilalte – de

Oglindiri Înalte

 

…în mijlocul Lacului – pluteşte sfânt – deasupra de

acum şi de-aici – Lebăda

Răstignirii : Lacul s-a fost născut – deci – din plânsul

tuturor zeilor

nerăstigniţi – neputincioşi să

stingă cosmicele

incendii : emfaticele

patimi fără de

lumi

***

 

DESCÂNTEC DE TOAMNĂ

 

diavoli de vânt

sinistru cânt :

foşnet de foi

moartea-i şuvoi

toţi meşterii cad

cu şindrili de brad…

 

Cartea-i în toi

Carte păgână

făr’ de vreo zână

 

delir de liră

morţii respiră :

respiră pulberi

inimi le spulberi

respiră sânge

cumpene frânge…

 

toamnă de vânăt

toamnă de scrâşnet

toamnă şi freamăt

al Lunii geamăt

moroi în screamăt…

al Lunii  geamăt stârneşte-n zare

de gheţi cuptoare

mii vrăjitoare :

cer ca pământ

mături de vânt

pe Frunză scrie

singură vie

frază zurlie :

 

„nu vede

nu crede

ucide stele :

mâinile mele

‘ ndrăcite-andrele

sorţii surcele…

 

sugrumă zei

azvârle chei

de-unde nu bei

în mări de ulei

astupă fântâni

în codrii bătrâni

uită de rime

închipuie crime :

un teatru hoinar

vopsit cu var

un teatru de-osânză

livida mea brânză…

 

un teatru pe pânză

doar ochi şi rânză :

gândeşte-un Hornar

(…boindu-l Homar…)

să-l ia în colţi

cutremură bolţi :

ghes de izvoare

păcură-n soare

dracul din doină

se face moină…

 

…vin iele din sus

lumina s-a dus…

…vin iele din zare

să fure izvoare…

***

 

 

ODATĂ PĂTRUNS ÎN CAMERA MEA

odată pătruns în

camera mea – vei simţi – înainte de

toate  şi cumplit

nesuferit (…ca pe-un

fantomatic  – sadic început de

scrâşnitor reumatism… – …sau cum o

dementă – surdă  seismică şi

ne-mblânzită durere de

dinţi…) – Ceaţa Persistentă a unei

Lumini-de-Nicăieri

 

…se plimbă – drept prin Mijlocul acestei

Mistice Lumini – Pervers Călugăr de

Curte – de

Interior – iar la nevoie – chiar şi de

Ceardac…

 

…apoi – abia – te va mângâia

ascuţit – la

ceafă – pe creştetul

capului şi-n

crucea ochilor (…precum

ireal enorm  – ghiorlănesc triumfal – hohotitor

Tăişul – frecat de

Butuc – al Securii unui Călău

Bonom…) – lumina robespierrică a Lămpii mele

de nopţi târzii…

 

– …şi

pretutindeni – pretutindeni – Scrisul

meu – ca un blestem  (…vomat ţâşnind  – jur-prejur – cu

viteza sorţii…) –  – da – un preistoric

blestem – care

nu mai vrea să-nceteze – de

veacuri…de milenii… – …de

ere…

***

 

SOSEAM –  CÂTEŞIPATRU CAVALERII DE SUMBRĂ PIATRĂ

 

soseam –  câteşipatru Cavalerii de

Sumbră Piatră – unul după

altul – întunecaţi – noi – Cei Patru Călăreţi – în

Câteşipatru Zări de Cetate – şi ne aşezam

fiecare – cumplit stabiliţi – fiecare – precum

molimele cele

definitive – fiecare – în câte unul dintre

Colţurile Cetăţii  – adumbriţi de Supremele

Văluri Cernite  –  precum

Demonii Nesfârşit de

Bătrâni

 

…nişte Demoni – Dumnezeiesc Bătrâni – veniţi să

pecetluiască sorţi – să împietrească

Răul în Rău – desăvârşit – pentru

Vecie –

 

…Vecie pe care – în sfârşit – să şi-o facă

Eternă  – Definitivă

Moşie

***

                                                                                         

NU SE AFLĂ NIMENI

 

nu se află nimeni să i se

facă milă de Ea – şi să-i

tălmăcească Visul cel Rău – să se liniştească

definitiv – între Neguri – precum Sfinxul

între Colţurile Cele

Patru – ale Negrului

Turn

***

 

PÂNDITORII

 

salt

în neant

 

cu moartea pe gene

paingi pe sprâncene :

viermi capătă pene…

 

…vorbe  – negre stele

fereşti făr’ zăbrele

suflet de nuiele –

de nuiele şi chirpici

născut între tufe mici

de nevolnicii pitici…

 

…Cartea nu s-a scris

totu-a fost în vis

pe cer scrie : „‘nchis”…

 

…a căzut Zăpada

a-ncetat şi sfada

gheare-şi scoate Prada…

 

din văzduh ies – sâmburi

toţi ce stăteau singuri

făcuţi din carâmburi

din crimă şi strâmburi –

ei nu vor veşti – schimburi :

 

numai răzbunare

ură grea şi mare

pentru luminare…

 

nimeni nu-i vedea

nici nu-i bănuia

nimeni nu-i simţea – ca trăsnet

cum – pitiţi urau cu plesnet :

poncişi în priviri

deocheate firi

oameni şi zei – totdeodată

asta-i lumea-adevărată…

 

nu-i vedeau – de lumânări

şi de focuri fără scări

(…stinse-n macabrele zări…) :

plămădiţi doar din măscări

iscaţi – toţi – din răzbunări…

…singuri şi ascunşi

după lumini duşi

ascunşi chiar în vatră

cu chipuri de piatră…

…nimeni nu-i lua-n seamă

nimeni nu-i oprea la vamă

nimeni nu-i scotea din cramă

crimă cramă – de aramă…

nimeni nu-i vedea cum muşcă

din veac – pulbere şi cuşcă

şi din sorţile-plevuşcă…

…au sânge de vasilisc :

pândesc numai colo – -n Pisc…

…veşnici Veghetori

veşnic Pânditori

veşnic Vânători

cu mâna pe puşcă

aşteptând o duşcă :

duşcă de otravă

duşcă fără slavă…

…orfani de privighetori

ascunşi între nori şi flori

feriţi de lună – de sori…

 

…a-nceput şi s-a sfârşit

circul cel neisprăvit :

zeii se măsoară-n bani

Pânditorii-s făr’ de ani…

***

 

OARECUM,  FABULĂ…

 

umilit  – mutilat şi scuipat din belşug (gloata-i mare!)

merg pe jos – silnic grăbit – pe lângă Moartea călare :

bezne-mprejur – nu răsare-o făclie

îmi pierdui orice nimb – orice pălărie

 

tot mereu – bătaie-s de joc şi ciucă-a bătăii :

ne-nduraţi sunt Stăpâni-Căpcăunii Văpăii :

nicăieri nu e Milă – de Iubire nici vorbă

dar – măcar – Înţelegerea Vie – picura-va-n pùtrida-mi ciorbă ?…

 

…măgarii-ncărcaţi stârneau râs celor ce nu se-ndurau

făr’ de  răgaz – răstignirile – una pe alta – se-urmau :

de ce în Zărirea de Obşte – Tortùră – trimisu-ne-ai – Criste?

 

puteai să păstrezi – în Neant – un morman de batiste…

…geaba cârteşte şi suduie Omu’ – -istovit şi orbit :

nicicând Elefanţii – pe Pureci – n-au auzit…

***

 

 

UN NEAM TOT BÂJBÂIE-N IARBA CEA NEAGRĂ

 

un neam tot bâjbâie-n iarba cea neagră

stea el nu are – decât vorba pustie din barbă…

de ce Tu nu caţi către-ăst Neam – o  – Cristoase

când ştii cum prin el  – numai – lumilor dat-ai prinoase?

 

de ce-ngădui să fie-njosit  – până la mlaştina iadului

când Tu ştii că numai prin el – lumi avea-vor Făclia Vadului ?

de ce mărunţeşti – Târnăcop – Temeliile Cerului

de ce-i rătăceşti  – robi prin bezne – pe Ei – Cavalerii Castelului ?

 

nu risipi ţărâna cea scumpă – pururi vie – -a Voivozilor

nu adumbri-n ruşine – sângele Martirilor-Matrozilor !

Crist-Ziditorule – ei sunt Manole-Necontenit-Jertfitul

 

doar ei îţi mai ştiu Taina Legării Mortarului – Taina Ziditului !

…departe – Clopotul bate – dar nu-i limpezit Rugăciune :

nu se ştie : bătaia-i de nuntă – ori de-ngropăciune…

——————————-

Prof. dr. Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea, 21 noiembrie, 2018

Lasă un răspuns