Iubirea-n suflete rămâne
În ochii tăi citesc iubire
Şi -adânc mă oglindesc în ei ,
În suflet simt doar fericire
Căci știu că sunt numai ai mei.
Când toamna își trimite ploaia
Cu stropi-i reci și vânt hoinar,
Nostalgică,mă duc cu gândul
La zilele ce trec din calendar.
Îmi pare că aud doar cântul ploii
Ce-am îndrăgit-o atât de mult,
La ceas târziu de înserare
Când cu iubire mi-ai zâmbit.
Ne îmbătam cu vise din iubire
Ce doar în doi noi le-am trăit,
Simțeam la fel, încrezători în fericire
Dar ce păcat că-n timp s-au risipit.
Dar nu mă plâng căci ești cu mine
Şi ne iubim la fel de mult ,
Doar înțeleg că-n timp ne trecem
De-a lui clepsidră însă uneori mă tem.
Himeră-mi pare orice clipă
Ce-i risipită ca și-un fum,
iubirea-n suflete rămâne
Cât timp mergem pe-același drum!
În versuri și-n cuvinte
Din cartea vieții mele
am mai desprins o filă,
Dar o trăiesc cu drag,
în pace și iubire,
Mă înfioară gândul
simțind că am putere,
Să scriu în vers curat ,
de dor și mângâiere.
Aș vrea să pot un zâmbet
să îl aduc în dar,
Celor ce singuri sunt,
la copilași orfani ,
La cei bătrâni ce viața
le este un chin amar,
La cei plecați departe
lipsiți fiind de bani.
Și aș mai scrie-n versuri,
de soare și de lună
De pasări și de flori,
de tot ce e natură ,
De anotimpuri care,
tot vin și trec în zbor,
Dar n-am să uit să scriu
și ce înseamnă dor.
Un dor ce arde-n suflet,
cel dăruie iubirea,
Și din credință că
există nemurirea,
În versuri și-n cuvinte
mă vor citi cu drag
Acei ce vin din urmă
trecând al vieții prag!
——————————-
Maria HOTEA
27 septembrie, 2018