Sărăcie
Durerea noastră nu e sărăcia
ce de-atât luciu ochii ni-i orbește,
ci faptul că minciuna și prostia,
râzând de noi, ne țin ca într-un clește.
De mii de ani ne-au fost săraci străbunii,
dar nu au acceptat ca-n tronul Țării
să urce ticăloșii și nebunii
și slugile hidoase-ale-mpilării
Am fost săraci, însă făceam virtute
din cinste, adevăr și demnitate
și toate conștiințele vândute
erau din viața noastră spulberate.
Acum cei care-au pactizat cu crima
sunt apărați în sferele puterii
de dragostea prostească și de stima
celor ce stau gemând printere mizerii.
Suntem sleiți de-o nefirească boală
ce ca un cancer viețile ne curmă,
căci sărăcia noastră e morală,
iar comportarea noastră e de turmă.
Murim săraci de lipsă de voință
însă suntem bogați în lașitate.
Ne batem joc de țară și credință,
în timp ce viața tot la fel ne bate.
Și ni s-a dus în toată lumea buhul
că suntem un popor ce rabdă totul,
un neam de resemnați săraci cu duhul
care își dau ticăloșiei votul.
O sărăcie cruntă ne doboară,
că pe săraci nici nu mai poți să-i numeri,
dar toată lumea din această țară
surâde strâmb și dă stupid din umeri.
1992
————————————–
Anatol COVALI
București