O frunză-n vânt
Ca frunza-n vânt
mă tot frământ
pe-acest pământ.
Mă-ndoi
de prea multe ploi,
până ce în zare
curcubeu apare.
Mă îndrept agale
şi pornesc pe cale,
pe-o rază de soare,
blândă arătare,
ce-adie-n voie
la orice nevoie.
După ea mă duc,
peste munţi apuc,
merg pân’ la izvor
cuprinsă de-un dor
să m-adăp puţin
şi-ndată-mi revin
ca din senin.
Am ajuns în toamnă,
Slavă Ţie, Doamne!
Şi mă tot alint
Cu păr de argint
Şi cu domol pas
Mai fac un popas
Pentru preţios taifas.
File să mai dăruiesc
Celor ce-i iubesc
Pe final de drum
Din al meu album
Scris c-o pan-ascuţită
Doar de El sfinţită.
Ţine-mă cu bine
până voi apune,
răsărind în Cer,
doar atâta sper.
—————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
18 august, 2018