Trenul vieții
Drum lung e timpul…e pe șine…
și poartă sarcini multe și poveri,
în gara care încă nu mai vine
l-au așteptat prea mulți alaltăieri și ieri….
Și casa era-nchisă…ce păcat!
Peronul mult prea plin de călători
iar trenul cu vagoane s-a stricat…
și altul nu mai vine până-n zori….
Şi scrisa e povestea în jurnale
pe foaia de tutun îngălbenită,
din Cer s-aud doar surle şi chimvale….
şi ploaia rece pică…şi iar pică!
Rămâne scrisă doar uitarea
cu un cărbune pe un gard de lemn,
se schimbă iar macazele în zarea
când Soarele îţi dă al lui salut solemn!
——————————–———————-
Dan-Obogeanu Gheorghe
9 august, 2018