Eminesciana
Cheamă – mă iubite, cheamă
Lângă suflet, la izvorul
Ochilor de cer, albastru
Să-mi alin, în tihnă, dorul.
Să chem păsările lumii
Să-ți aducă stele-n dar,
Să-i furăm, în şagă lunii
Noaptea, primului pătrar.
Să ne-ntindem lângă, , lacul”
Dintre codrii cei albaștri,
Şi doi nuferi, din cei galbeni,
Să-i desprindem, dintre aştri.
Iar lumina pân’ ,,la steaua ”
S-o cuprindem în secunde
Şi dorința, din luceferi,
Mângâiată-n plopi, sub umbre…
Flori de tei deasupra noastră,
Tu, deasupra mea, rămâi
Fi-voi floarea ta, albastră
Tu, iubirea mea, dintâi…
Şi bolnavi de-atâta noapte,
Să fugim, în altă lume…
Să luăm, în dor, păcatul
Şi Iubirea – n rugaciune.
––––––––––-
Emma POENARIU SERAFIN
15 iunie, 2018