Culegătoarea de stele
Mă înălţa spre cer,
până la stele,
eu mică, El mare,
De sus priveam lumea
eu mică, ea mare…
Întunericul era mai departe,
mai cald,
Lumea, copacii şi luna
se legănau
la fiecare pas.
Mă înălţa spre cer,
până la stele.
Încă mai simt cum,
uşor,
desprindeam câteva stele,
felinare ce luminau
paşii,
amprente lăsate,
în urma
trecerii noastre…
Şi acum mă înalţă
în zbor, în cer,
printre stele,
în visele mele,
zâmbeşte,
lumina-mi priveşte,
chiar dacă
eu sunt aici,
El e acolo,
undeva,
în cer,
printre stele,
icoană, candelă vie,
El, veşnic,
mereu
TATĂL MEU.
The Star Picker
He was lifting me up to heaven,
to the stars,
I, small, he tall,
From the top I looked at the world
I’m small, she’s big …
The darkness was further,
warmer,
The world, the trees and the moon
they swing
at every step.
He was lifting me
up to heaven,
to the stars,
I still feel how,
easy,
I was breaking down some stars,
lanterns that lit up
the steps,
fingerprints left,
after
our passage …
And now he is lifting me up
in flight, in the sky,
among the stars,
in my dreams,
smiling,
looking at my light ,
even if
I’m here,
He’s there,
somewhere,
in the sky,
among the stars,
icon, living candle,
He, forever,
always
MY FATHER.
Cueillant des étoiles
Il me soulevait vers le ciel,
Jusqu’aux étoiles,
Moi petite, celui-ci grand…
Je regardais le monde du haut,
Moi petite, celui-ci grand…
L ʼobscurité était plus lointaine,
plus chaude,
Le monde, les arbres et la lune
se balançaient
à chaque pas.
Il me soulevait vers le ciel,
Jusqu’aux étoiles,
Je sens encore comment,
facilement,
Je détachais quelques étoiles,
Elles étaient des lanternes éclairant
nos pas,
des empreintes restées
à la suite
de notre passage…
Et maintenant il me soulève
comme dans un vol, dans le ciel,
parmi les étoiles.
Il sourit
dans mes rêves,
regardant ma lumière,
même si
je suis ici,
Il est là-bas,
quelque part,
dans le ciel,
parmi les étoiles,
comme une icône, une bougie vive,
Lui, éternellement,
pour toujours,
MON PERE.
–––––––––––––
Irina Lucia MIHALCA
București
16 mai, 2018