ÎN AJUN DE PAȘTELE BLAJINILOR
In memoriam parinților mei:
Olga Lozovanu și Andrei Cobzac
Cimitir,
cruci șlefuite,
când de-o ploaie, când de-un vânt,
dorm părinții în țărână,
doi, o apă
și-un pământ.
Dorm
ca doi copii,
alături, cot la cot, umăr la umăr,
pe un pat, în huma rece,
dorm cu zile
fără număr.
Nici
un Soare,
să răzbată, cu o rază, până la ei,
să le toarne-n vis lumină,
dorm ca niște
Dumnezei.
Numai
lacrima răzbate,
curge din streașină-n mormânt,
pe căi, numai de ea știute,
prin a humei
labirint.
Doamne,
dacă ești în cer,
mai fă-ți treabă… pre Pământ,
treci de pragul unei inimi
și-i mai spune
un cuvânt.
Dacă poți,
dă-i alinare,
prin câte trece… dă-i putere
și cu bunătatea-ți sacră
unge-i rănile
cu miere.
Și mai am
o rugăminte,
numai una… cea… mai mică,
dacă lunec, cad… firește,
cu-a Ta mână
mă ridică.
––––––––-
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
12 aprilie, 2018