Decembrie, 22
Decembrie, se scutură de clipe la mine- n piept şi- mi dăruieşte vise
sub forma unor fluturi argintii, ce-mi mângâie pe frunte anii vii.
.
Cu ancora lăsată, pe catarg cu flamura emoției şi-n alb, decembrie,
mi-a prins între dantele întâiul strigăt şi l- a dus spre stele.
.
Privighetori au revenit atunci şi-au înflorit în piept de mamă lunci,
şi-n triluri, ursitori mi-au destinat, să dăruiesc din tot ce-am adunat.
.
Amurguri înstelate mi-au tivit, pe perna visului, poveşti şi-întins,
din fir de lână tors de mama.mare, senin de ziuă împletit cu soare.
.
Ca păpădii, s-au înălțat spre lume, gânduri şi sentimente aprinse în mine,
ce curioase, avide de lumină, au căutat să-aprindă foc din tină.
.
Pictând în noapte vise pentru mâine, copilăria a rămas în mine
şi mi-a țesut din primăveri şi veri, cuvinte transformate în versuri flori.
.
Şi câte n-am primit! Cât am pierdut! Câte regrete-am strâns şi încă strâng!
Din tot, am încercat să modelez, omul de azi. Aceasta sunt şi cred,
.
Descătuşând din lanțurile grele, fragil potir cu apa vieții mele,
am pus şi eu puțin, dar luminos, la rădăcina lumii, gând frumos…
.
Iarna sărbătorilor
Se scutură salcâmii cerului argint,
Ne înfloresc ferestrele și plâng
În fluturi, peste-al sufletului crâng,
La uși se-aud colindători cântând.
.
Se liniștesc dureri, se nasc colinde,
Se-aprind altarele nopților sfinte,
Nămeți se-înalță, clipe se topesc,
Ne cheamă dorul-în raiul părintesc.
.
Înmugurește pieptul în colind,
Ne este dor de cozonaci și-alint,
Ne vin în minte rugăciuni uitate
Și peste suflet se așterne pace.
.
Se dezgolesc potecile de verde,
Ziua-în argintiul iernii sapă trepte,
Copacii tac în frunze adormite,
Se scriu poeme în sărbători cioplite.
.
Respiră clipele argintul rece,
Aroma cetinii în cer se pierde,
Livezi cu fulgi de nea au înflorit
În cerul unde Domnu-i preamărit.
.
Din plânsul iernii, burg s-a înălțat
Spre albastrul de iubire vinovat,
Acolo, unde-în cânt și-n rugăciune
Își roagă maica fiul pentru lume.
.
În ceasul rece, clipe se opresc,
Poeme de lumină înfloresc
Din versuri coapte în tăvi de cozonac,
Copii așteaptă moși cu dar în sac.
.
Pe geana ierni țurțuri înfloresc,
În palmele căuș, inimi, culeg
Roade de suflet, amintiri păstrate
Din sărbătorile copilăriei noastre.
.
Revarsă clopotele în rugăciuni
Cuvinte dăltuite în psaltiri,
Ne-aduce iarna darul ei cel sfânt,
Pe prunc Iisus, păstorul nostru blând!
Autor: Ileana Vlădușel