Moștenită de la strămoșii noștri, cultura națională are la bază obiceiuri și tradiții, moduri de comunicare, forme specifice scrisului și vorbirii, valori naționale etc., respectivele încadrându-se în disciplina sau definiția culturii. Cultura în esență cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale necesare omului, necesare unui popor în existența cotidiană. Așa fiind, prin termenul cultură înțelegem că este vorba de existența umană prin intermediul căreia se prezintă manifestările și activitatea de zi cu zi a individului, – lucruri prețioase care trebuiesc menținute și apreciate la justa valoare, dar, în același timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată. În felul acesta prin procesul de dezvoltare a omului se modifică evolutiv și cultura acestuia, concomitent presupunând în sine și nivelul de civilizație al propriei societăți. Respectiv, prin nivelul de dezvoltare al propriei societăți individul este satisfăcut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi oferă multă siguranță în obținerea unui nivel intelectual tot mai avansat, astfel oferindu-i posibilități reale în realizarea propriilor necesități spirituale. Referindu-ne la expresia de necesitate, atunci aceasta prin categoria sa filozofică reprezintă esența lucrurilor din viața fiecărui individ. Drept urmare, cultura este o exigență prioritară în existența și evoluția umană.
Orice națiune își are cultura sa și nivelul său de dezvoltare, – o diversitate enormă de aspecte care prin anumite perioade istorice se completează reciproc. Prin aspectul globalizării acest lucru e benefic pentru unele popoare care încă se află la un nivel inferior de dezvoltare, având și o cultură mai inferioară. Astfel, unele popoare cu o cultură mai puțin civilizată ar putea ușor apela și la alte forme de culturi, adică la o cultură plină de cunoștințe și de valori prin care masele ar urma să fie în contact mai activ cu viața creatoare în scopul de a-și forma un nivel intelectual multilateral sau un nivel mai ridicat în dezvoltare. În asemenea cazuri este nevoie de dorința individului, dar și de dorința societății respective care ar urma să fie mai deschisă la transformările evolutive, la schimbările ce aduc numai profit material și spiritual vieții umane. Lucruri și acțiuni frumoase, însă, cu mare regret, nu fiecare ființă umană, nu fiecare popor rămas în subdezvoltare înțelege toate aceste lucruri. Este nevoie de timp, de voință, de recunoaștere de sine și de mediu, în mod aparte, este nevoie de o schimbare radicală a mentalității. Este nevoie de multe alte lucruri pe care omul încă nu reușește să le sesizeze în de ajuns, cu atât mai mult că aceste aspecte nu sunt înțelese nici de oamenii ce stau în capul puterii și administrează țara sau societatea respectivă. Componente dureroase și triste care se răsfrâng asupra unor societăți, componente specifice societății basarabene de astăzi, – o societate inhibată de trecuturi, cu o stare de înapoiere și lipsă de cultură. Necătând la faptul că la ziua de azi îi sunt deschise drumurile către o lume civilizată, oricum societatea moldavă tinde de a conserva dezvoltarea spirituală a poporului, tinde de a menține o subdezvoltare doar pentru a ține în întuneric o lume întreagă care se caracterizează printr-un comportament umil. Totul se întâmplă din cauza că mentalitatea clasei dominante este destul de depășită, aceasta fiind adeptă încă a unui trecut primitiv. În modul respectiv, o întreagă colectivitate de oameni îndură și rămâne în subdezvoltare economică, socială, culturală, etc., neavând la bază acel stimulent de care are nevoie.
Dacă prin expresia cultură se definește înțelesul de a respecta, de a onora, de a instrui și educa etc. – totul reducându-se la conținutul valorilor și al normelor comportamentale decente ale omului; atunci prin expresia incultură definim componente precum lipsa de cultură elementară, ignoranță, decădere, neștiință – totul reducându-se la tendința omului, comunității de a se izola și îndepărta tot mai mult de tot ceea ce este civilizat. Evident, fiecare societate își are cultura sa formată de-a lungul timpului, respectv și normele de comportament uman sunt interpretate sub influența culturii respective, astfel totul fiind ghidat sub influența mediului corespunzător. Este o corelație dintre fenomene și ființe care depind între ele condiționat, fără a realiza vreo abatere oarecare, ca să nu generalizăm. Sub această formulă are loc procesul de contaminare a omului cu factori negativi sau pozitivi, astfel formându-i existența reală în cadrul unei colectivități vulnerabile sau decente. Cu mare regret, însă, ca exemplu, omul din societatea moldavă cade ușor sub influența factorilor negativi care le îngreunează atât dezvoltarea, cât și existența. Drept vorbind, societatea există prin termenul de subdezvoltare și subcultură, identificându-se uniform prin limitele obscurantismului, fenomen ce scoate în evidență o stare de înapoiere culturală sau, mai bine zis, o atitudine retrogradă față de răspândirea culturii și a progresului în mase. Ne întrebăm: de ce și cum poate avea loc un asemenea proces vital într-o societate din epoca contemporană, cu atât mai mult că epoca contemporană se definește prin modificări esențiale în politicile culturale, economice, sociale etc? Tendința spre o cultură cât mai avansată este spațiul prin care ființa umană încearcă să se realizeze evolutiv pentru a crea bunăstare, dezvoltare, erudiție. Iar prosperitatea unui popor sau a unei societăți nu poate fi concepută fără fundamentul unei culturi sigure, aceasta fiind bogăția cea mai de pret în existența umană. Corespunzător, ne întrebăm din nou: care este considerată cea mai de preț bogăție în cadrul societății basarabene de astăzi? Răspuns la această întrebare credem ar fi doar una: trăind printr-un haos apocaliptic de neconceput unde la orice pas persistă mizeria morală, mizeria de conștiință, mizeria în administrarea statală (o realitate cunoscută și la nivel internațional), poporul basarabean pur și simplu există, pur și simplu supraviețuiește prin destin pentru a înfrunta timpul, iar aspectul culturii este lăsat la voia întâmplării. În contextul dat, putem atribui cuvintele spune de Emil Cioran: „… Nu cunosc în Europa un alt ţăran mai amărât, mai pământiu, mai copleşit. Îmi închipui că acest ţăran n-a avut o sete puternică de viaţă de i s-au înscris pe faţă toate umilinţele, de i s-au adâncit în riduri toate înfrângerile. Oricâte rezerve de viaţă ar dovedi el, impresia nu este totuşi a unei prospeţimi biologice. O existenţă subterană este fiinţa lui şi mersul lui lent şi gârbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Suntem un neam care am ieşit din văgăuni, din munţi şi din văi. Am privit cerul din umbră şi-am stat drepţi în întuneric…” (Schimbarea la față a României). În esență, totul se reduce la termenul cultură, o asociere perfectă pentru poporul român basarabean, cu un destin istoric ratat. Un popor care încă nu a izbutit să se afirme prin noțiunea identității autentice, dar a izbutit să se afirme pe deplin prin noțiunea suferinței care, în timp, le-a creat și existența plină de incultură. În acest caz nu ar trebui să criticăm realitatea existentă a poporului, dar ar trebui să analizăm cu luciditate care au fost motivele ce au contribuit la crearea unei asemenea stări de subdezvoltare, totodată, ar urma ca la momentul dat să oferim soluții în a salva poporul român basarabean care continuă să fie înglodat până-n gât în teascul nedreptăților sociale, nedreptăților istorice, construite intenționat de clase dominante din trecut și prezent, – totul fiind o consecință nefastă a trecutului istoric (prezența unor imperii cu o cultură străină neamului românesc). În contextul dat, Valentin Tomuleț (scriitor, istoric, istoric literar) scrie: „Țarismul a promovat în Basarabia o politică de rusificare și deznaționalizare prin impunerea valorilor naționale și spirituale ruse, străine, în detrimentul celor autohtone…”, continuând cu: „Cea mai gravă consecință a actului de la 1812 a constituit-o însă înstrăinarea, pentru o perioadă îndelungată, a românilor basarabeni de neamul românesc, cu toate consecințele dezastruoase, cea mai dureroasă fiind conservarea unei stări de subdezvoltare a populației majoritare ca urmare a lipsei desăvârșite a instruirii în limba maternă”(Monografia „Ţinutul Hotin în surse statistice ruseşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea”). De-a lungul timpului s-au comis erori grave față de poporul român din Basarabia, erorile fiind și astăzi prezente în cadrul societății. La ziua de azi societatea basarabeană este inhibată de minciună, lașitate, corupție, criminalitate, sărăcie etc., – totul fiind creat din incultura oamenilor ce stau în capul puterii. Clasa dominantă a societății, neavând nivelul corespunzător de cultură, își manifestă comportamentul imoral prin cele mai inferioare forme. De aici se strecoară și conținutul unei culturi insuficiente care, la rândul ei, amenință sau, mai bine zis, stopează procesul de dezvoltare culturală (și nu numai) în cadrul întregii societăți. Din aceasta este clar că și prosperitatea poporului este pusă în mare pericol din cauza omului-putere, iar cultura, ca formă spirituală în existență, își are urmările sale nefericite. Poporul nu poate fi învinuit de nimic, dar nici societatea, însă vinovăția urmează a fi atribuită doar clasei dominante care dictează regulile de joc ale existenței. Toate erorile vin de sus, de la cei mai înalți demnitari din stat, poporul fiind acel care ascultă și există în tăcere (aproape majoritatea populației, cu precădere cea din zonele rurale); cu toate că poporul este acel care dorește să mențină tradițiile și obiceiurile culturale românești, deoarece cultura română este destul de bogată în spiritul de conșiință națională. Un lucru este cert că poporul român basarabean conștientizează (o bună parte din populație) consecințele dezastruoase ale trecutului și prezentului, dar nu poate face nimic, deoarece incultura omului-putere este cea mai periculoasă armă în a distruge un popor, în a face să nu mai existe nici într-un fel evoluția culturală, socială, economică. Astfel, identitatea culturală a societății basarabene este ignorată în cel mai real mod, iar actuala clasă dominantă în asemenea împrejurări își fundamentează și mai mult puterea în a manipula și subjuga poporul cât mai mult. Prin urmare, cultura societății moldave, prin manifestările ei actuale, reprezintă stagnare, degradare, involuție. Cauza insucceselor se datorează cel mai mult lipsei de respect pentru propriul popor, clasa dominantă distrugând și neglijând în mod barbar cel mai sacru lucru – cultura națională română, fenomen care ar urma să însumeze în sine dezvoltarea umană, economică, modul decent de conviețuire socială, libertatea individului în acțiuni, cultura profesională, transparența și autonomia decizională, puterea limitată a guvernatorului față de individ etc. O gamă întreagă de acțiuni sociale ce trebuiesc reglate cu o anumită atenție, cu atât mai mult dezacordurile enorme între păturile sociale – totul fiind transpus prin cultura basarabeană de astăzi. Anii de independență, 1990-prezent, dar și anii din trecutul sovietic, și-au spus cuvântul decisiv în existență, iar omul s-a format în această perioadă de timp cu o multitudine de complexe, depinzând în mare măsură de tansformările economice și politice cu caracter negativ. Populația urbană s-a adaptat mai flexibil la schimbări, însă populația din sectorul rural este cu mult mai închisă la modificări, aceasta continuând să aprecieze încă vremurile din trecut și anume: perioada socialismului sovietic care îți asigura minimul de existență. Consecințele trecutului vorbesc și astăzi, iar omogenitatea culturii basarabene există printr-un interval de timp care nu este absolut deloc benefic omului în dezvoltare. Valorile culturale sunt abandonate așa cum este abandonat și interesul statului față de problemele concetățenilor. Din aceasta rezultă și modul de viață actual ce este afectat de schimbări radicale, de schimbări demografice ce au condus la exodul în masă al populației în afara țării, o situație fără precedent. Transformările ce au loc în societatea moldavă, mai mult cu efecte negative, țin de comportamentul inadectat al clasei dominante, care a transformat existența și cultura națională într-o stare de mare confuzie; iar viața omului într-o asemenea societate a devenit o greutate nespus de apăsătoare, îngustându-i și mai mult viziunea și spiritul. Astfel și identitatea națională a societății moldave se subestimează ca factor negativ în existență.
Ce-i de făcut, ce putem face atunci când ne este ignorat sau strangulat cel mai sacru și cel mai de preț lucru – cultura? Să devenim mai tăcuți sau să ridicăm cât mai sus capul pentru a vedea mai bine lumina zilei – lumina divină dăruită întegral omenurii? Credem, cu capul cât mai sus spre lumină este cel mai bine și nicidecum cu capul în jos spre obscuritate! Trebuie să avem curaj în lupta cu nedreptățile sociale, trebuie să avem mai multă demnitate în conștiința națională, numai în așa mod vom identifica mai bine politicile promovate de guvernanți în administrarea țării. De promovat cursul pentru o dezvoltare personală și socială, pentru orientarea conștientă spre un anumit scop și anume: în a crea o societate deschisă pentru lucruri nobile și evolutive. Iar elementele comune precum comportamentul social adecvat, limba română de vorbire, religia și alte virtuți ce țin de obiceiurile neamului românesc trebuiesc obținute și valorificate odată cu schimbările de conștiință și mentalitate, prin revenire și cunoaștere mai bină a lumii civilizate. Epoca contemporană este predispusă către schimbări radicale în viața omului, către schimbări evolutive ce-i motivează dezvoltarea prin cultură. Deci, să fie o schimbare radicală și în viața poporului român basarabean, unde cultura să-i motiveze pozitiv existența, dezvoltarea, cât și mentalitatea.
––––––––––-
Galina MARTEA
Olanda
16 octombrie 2020