„Sărut vatra şi-al ei nume / Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume /Limba noastră cea română”.
(Grigore Vieru. Limba noastră cea română)
Mult Stimați Prieteni !!!
Vă felicit sincer cu a 31 aniversare a Limbii Române în Basarabia, la care participă din ceruri și se bucură irepetabilii Ion și Doina Aldea Teodorovici (https://www.youtube.com/watch?v=cx6nJq_GhlE)
La 31 august 1989 Sovietul Suprem al RSSM cu majoritate covârşitoare adoptă legile de funcţionare a limbilor (din 341 deputati, contra au votat 43, unul s-a abţinut). Din acest moment limba moldovenească (română) devine unica limbă de stat a RSSM, iar limba rusă – limbă de comunicare interetnică. Ulterior ziua de 31 august va deveni sărbătoare naţională oficială. În acea zi memorabilă, în grevă totală sau parţială se aflau: la Tiraspol – 44 întreprinderi de stat; Bender – 35; Chişinău – 31; Râbniţa – 25; Comrat – 18; Bălţi – 7; Ceadîr-Lunga – 5.
A fost un eveniment major, așteptat de românii din Basarabia de apr. 50 de ani, pe parcursul cărora regimul diabolic sovietic rusesc a trimis în surghiun în Siberia Limba Română, a rusificat totul ce se putea de rusifica, a dus o politică de deznaționalizare acerbă, după care ștabii de la Kremlin credeau că au dezrădăcinat complet elementul românesc din basarabeni.
S-au greșit acești ștabi de la Kremlin și cozile de topor. Ca și pasărea Phoenix românismul, limba română, a renăscut din cenușa focului ținut aprins aproape 50 de ani.
Să facem o retrospectivă a evenimentelor care au precedat acest mult așteptat eveniment.
Evenimente mai mici, care ulterior au crescut ca gogoloșul de zăpadă până la zeci de mii au avut loc de la sfârșitul anului 1987 și pe parcursul întregului an 1988. O să ne oprim doar la unele evenimente legată de Limbă, care s-au desfășurat în a. 1989/
La 4 ianuarie are loc o întrunire a intelectualităţii rusofone, la care este desemnat un grup de iniţiativă pentru crearea Interfrontului. Din grup au facut parte A. Andrievskij, A. Safonov, N. Babilunga, A. Bolşakov, A. But, A. Liseţkij, V. Solonari. A fost pus începutul luptei împotriva Limbii române.
La 19 februarie în Piaţa Victoriei din Capitală are loc un nou miting neautorizat, la care participă circa 10000 de simpatizanţi ai Mișcării Democratice (MD).
La 26 februarie circa 20000 de manifestanţi ai MD au blocat circulaţia transportului în centrul Capitalei şi au scandat în faţa CC: „Vrem limbă şi alfabet!”, „Daţi-ne istoria noastră!”, „Jos mafia!”, „Jos birocraţia!”, „Am pierdut încrederea!”. S. Grossu a încercat să potolească mulţimea promiţând că în două săptămâni vor fi făcute publice proiectele de legi privind funcţionarea limbilor.
La 12 martie a avut loc un nou miting neautorizat în faţa CC al PCM (MD a cerut, dar nu a obţinut autorizarea) cu tema apropiatelor alegeri (din 26 martie) în SS al URSS. Pentru prima oară de asupra coloanelor de manifestanţi a fost ridicat DRAPELUL TRICOLOR. Au loc noi altercaţii cu miliţia în cadrul manifestaţiei. Noul ministru de interne V. Voronin vorbeşte despre „dirijori” şi „grupuri de asalt” în rândul manifestanţilor. Presa oficială începe o campanie grosolană de defăimare a MD şi a Cenaclului „Alexe Mateevici”.
La 19 martie la Teatrul de Vară are loc un mare miting-maraton de şapte ore. La miting au acceptat să participe primul secretar al CC al PCM S. Grossu, preşedintele Prezidiului SS A. Mocanu, preşedintele Consiliului de Miniştri I. Calin ş.a., care au încercat să răspundă la un şir de întrebări. În rezoluţia mitingului se cerea din nou publicarea de urgenţă a proiectelor de legi pentru a se evita noi manifestaţii neautorizate.
La 26 martie au loc alegerile în Sovietul Suprem al URSS. Din partea Moldovei deputaţi au devenit: I. Druţă, G. Vieru, D. Matcovschi, M. Cimpoi, I. C. Ciobanu, E. Doga, N. Dabija, I. Hadârcă, A. Grăjdieru şi alţi militanţi pentru renaşterea naţională.
La 31 martie în premieră, orăşelul Kutuzov este rebotezat în Ialoveni. De asemenea, au fost publicate în presa pentru dezbateri proiectele legilor privind funcţionarea limbilor elaborate de oficialităţi şi care declarau limba moldovenească ca limbă de stat, iar limba rusă – limbă de comunicare interetnică. Chestiunea trecerii scrisului moldovenesc la grafia latină urma să fie soluţionată în alte legi.
Mitingul din 9 aprilie organizat de MD, la care au participat 25000 de oameni, a votat unanim proiectul USM privind limba se stat şi trecerea la grafia latină. A fost cerută retragerea imediată din discuţie a proiectelor oficiale calificate ca mostre ale incompetenţei politice şi juridice.
La 15 aprilie Prezidiul Sovietului Suprem revine la problema funcţionării limbilor, răspunzând astfel la Scrisoarea deschisă a grupului de deputaţi ai URSS, promiţând să dea publicităţii până la sfârşitul lunii aprilie proiectul de lege privind trecerea la grafia latină. În presă reîncepe valul de discuţii.
La 17 mai prin decizia Biroului CC al PCM este destituit din post redactorul-sef al ziarului „Moldova Socialistă”, pentru „păcatul” de a fi publicat proiectul alternativ al legii privind funcţionarea limbilor elaborat de Institutul de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Doar protestul ferm al colectivului ziarului şi ameninţarea cu o grevă a mass-media au constrâns CC să-şi anuleze decizia.
În seara zilei de 17 mai a fost grav accidentat deputatul poporului din URSS, scriitorul, redactorul-sef al revistei „Nistru”, Dumitru Matcovschi, cutremurând întreaga opinie publică.
La 20 mai în Sala mare a USM şi-a desfăşurat lucrările Congresul de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocat de grupul de iniţiativă al MD. La Congres au partucipat delegaţi din 30 de raioane şi oraşe, precum şi delegaţi ai Mişcării ecologice „Acțiunea verde”, Cenaclului „Alexe Mateevici”, Ligii democratice a stidenţilor, Asociaţiei istoricilor, Societăţii de cultura „Moldova” din Moscova. Congresul a adoptat Programul şi Statutul FPM.
La 4 iunie în Piaţa Victoriei are loc primul miting autorizat al FPM. Piaţa a fost inundată de flamuri tricolore. La miting s-a cerut eliberarea neîntarziată a demonstranţilor arestaţi la 12 martie, fapt care s-a şi întâmplat după mai multe ore de negocieri.
La mitingul din 11 iunie a FPM, în rezoluţie se constată o intensificare a campaniei antimoldoveneşti imediat după publicarea la 31 martie a proiectelor lingvistice de legi. De asemenea, se menţiona că deosebit de alarmantă este situaţia în sudul republicii, unde activiştii Interfrontului aţâţă spiritele în rândul populaţiei bulgare şi găgăuze.
La 15 iunie, la 100 ani de la trecerea lui Eminescu în eternitate, grație redactorului șef Nicolae Dabija, apare primul număr tipărit cu caractere latine al săptămânalului „Literatura şi Arta”, un eveniment deosebit de important. Ulterior săptămânalul devine stindardul Mișcării de Eliberare Națională, ajungând la 260000 de exemplare.
La 25 iunie are loc un miting al Frontului Popular, la care participă circa 50 mii de oameni. În rezoluţia mitingului au fost formulate mai multe revendicari, inclusivîncetarea falsificării istoriei moldovenilor, declararea zilei de 28 iunie zi a doliului naţional, restabilirea simbolicii naţionale, instituirea bisericii autocefale, reabilitarea victimelor stalinismului.
La 9 iulie în centrul Capitalei au loc concomitent doua mitinguri ale Frontului Popular şi a Interfrontului. Aceasta a fost prima confruntare deschisă a celor două organizaţii. În cele din urmă mitingul Interfrontului nu s-a putut desfăşura, adepţii Frontului Popular ocupând întreaga piaţă din centrul oraşului.
La 29 iulie, la recomandarea lui S. Grosu sesiunea extraordinară a SS al RSSM l-a ales pe Mircea Snegur în funcţia de Preşedinte al Prezidiului SS al RSSM. Chiar a doua zi M. Snegur participă la mitingul FPM de la Teatrul de Vară, pronunţându-se pentru statalitatea limbii moldoveneşti şi revenirea la grafia latină, trezind astfel simpatia asistenţei.
La 2 august FPM face publică Declaraţia cu privire la pactul Ribbentrop-Molotov, cerând guvernului sovietic: să recunoască drept anexiune includerea în anul 1940 în componenţa URSS a Basarabiei şi Bucovinei de Nord; să restituie RSSM teritoriile incluse nelegitim în componenţa RSSU (fostele judeţe Ismail, Bolgrad, Cetatea Albă şi Hotin).
La 9 august noul prezidiu al Sovietului Suprem începe examinarea proiectelor de legi cu privire la funcţionarea limbilor şi revenirea la grafia latină, care urmau să fie remise spre adoptare în plenul Sovietului Suprem al RSSM din 29 august 1989.
La 18 august Prezidiul SS al RSSM aprobă varianta finală a proiectelor de legi cu privire la funcţionarea limbilor, care urmau să fie dezbătute şi votate în sesiunea a XIII-a SS al RSSM din 29 august.
La 23 august FPM organizează un miting consacrat consecintelor pactului Ribbentrop-Molotov, de la al cărui semnare se împlineau 50 ani.
La 27 august 1989, în conformitate cu decizia prezidiului SS de a desfăşura la locul de trai adunări populare pentru discutarea proiectelor de legi, FPM organizează la Chişinau MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ, la care participă între 500000 – 800000 de cetăţeni ai Moldovei. Adunarea s-a pronunţat în sprijinul legiferării proiectelor de legi propuse, pentru suveranitatea deplină a Moldovei, pentru dreptul de iesire din componenţa URSS, restabilirea simbolurilor naţionale, revenirea la glotonimul de „români” s.a.
La 29 august, într-un climat de tensiune maximă în ambele „tabere” îşi începe lucrările cea de-a 13-a sesiune a Sovietului Suprem al RSSM. Raportul privind proiectele, care urmau a fi legiferate, a fost prezentat de preşedintele prezidiului SS Mircea Snegur, care a menţionat că scopul principal urmărit de proiectele de legi propuse este „restabilirea în drepturi a limbii moldoveneşti”. De menţionat că la acel moment deja 9 republici unionale adoptaseră legi similare, iar RSSM era a doua republică dintre acestea, care acorda garanţii celorlalte limbi vorbite pe teritoriul sau. Deputatul S.
La 30 august în SS al RSSM continuă dezbaterile dramatice pe marginea proiectelor de legi. În discursul său, F. Cibotaru, veteran al mişcării comuniste ilegaliste din Basarabia, fost participant la sesiunea SS al RSSM din 1941, care a aprobat legea privind trecerea la alfabetul chirilic, opina în legătură cu grevele contra limbii din oraşele industriale: „Fraţii noştri merg până la aceea că-şi taie craca de sub picioare, prăbuşindu-se în haosul economic al grevelor, numai să nu înveţe două-trei sute de cuvinte moldoveneşti. Putem vorbi aici de respectul pentru cultura moldovenească?…Cât costă toată această vorbăraie despre internaţionalism cu care ies [la grevă] confraţii noştri?”.
În tot acest răstimp separatiștii de la Tiraspol, Comrat, Râbnița ș.a. orașe organizau greve și chemau la nesupunere și ieșire din componența RSSM (pe atunci).
Totuși, fiind mulţi şi uniţi în jurul unui ideal – descătuşarea de jugul colonial economic şi, în primul rând, spiritual sovietic, fiind uniţi, au fost obţinute rând pe rând limba română în veșmintele ei firești -grafie latină, şi tricolorul, imnul, schimbarea la faţă a Chişinăului (transformându-se graţie eforturilor primului primar al Chişinăului în epoca modernă Nicolae Costin dintr-un oraş gubernial rusificat într-o capitală a noului stat independent), scoaterea în afara legii a partidului comunist criminal, care a adus atâtea nevoi pe capul acestei aşchii de popor român din Basarabia, suveranitatea şi, în sfârşit, independenţa de fostul imperiu sovietic. Am fost poate prea idealişti la începuturi, atrăgând prea multă atenţie laturii spirituale, şi neglijând completamente pregătirile pentru preluarea puterii prin cultivarea şi selectarea cadrelor, inclusiv, şi pentru conducerile viitoarelor partide. Din fostul imperiu sovietic, dar poate din întregul lagăr socialist, am fost primii care, fiind încă în genunchi, am ridicat la început capul, apoi ne-am ridicat în picioare, ne-am îndreptat şira spinării şi i-am înfruntat (la început doar cu privirile, iar mai apoi şi prin acţiuni) pe cei care se considerau stăpâni pe veci.
Ce s-a reuşit totuşi în această perioadă de independenţă? De fapt de aşa zisă „independenţă” fiindcă imperiul, fie şi sub alt nume, nu a lăsat Republica Moldova nici pe o clipă din îmbrăţişarea lui „frăţească”, strângând-o în braţe când mai tare când mai uşor funcţie de cine se afla la cârma statului. Pentru a înăbuşi în faşă copilul nou născut Rusia i-a declarat război la doar jumătate de an de independenţă, la 2 martie 1992 tocmai în momentul când fusese recunoscută ca stat de către ONU, devenind membru al acestei organizații internaționale importante. Indiscutabil, realizări au avut loc. Realizări fundamentale pentru un tânăr stat apărut pe harta lumii. În primul rând, au fost constituite toate structurile statale funcţionale, reformat sistemul de învăţământ axat pe valorile naţionale, demarate reformele economice care, pornite stângaci, ulterior s-au împotmolit.
Ce nu s-a reușit: Eșecul principal a fost nefructificarea până la capăt a acelei energii inepuizabile a maselor pentru ReUnirea cu Țara mamă România, existând premise reale, în special, după puciul de la Moscova. După declararea independenţei faţă de URSS trebuia făcut următorul pas, declararea ReUnirii cu România. Dar aşa a fost să fie, unirea fiind nedorită la momentul respectiv nici de Chişinău, dar nici de Bucureşti. Dar…
După cum spunea marele poet național Grigore Vieru „Limba română este întâia graniță a țării mele, care trebuie păzită”. Deci, să păzim această primă graniță de tot soiul de atentate la ea din partea așa numiților moldoveniști gen Dadon, Țîrdea ș.a (de fapt, proruși), de tot soiul de alogeni, gen Hrenova, Klimenco, Șapovalov ș.a., care ne urăsc pe noi, ne urăsc limba.
———————————-
Valeriu DULGHERU
Chișinău, 31 august 2020