„Ceea ce la caracterizat mai întâi ca personalitate a fost inteligența sa covârșitoare, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreo dată nu-i mai scăpa… încât lumea în care trăia el, după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusivă, lumea ideilor generale, ce și le însușise și le avea pururea la îndemână”. (Titu Maiorescu)
Tot Maiorescu a afirmat: „Omul cel mai silitor, veșnic atent, meditând și scriind, Eminescu sintetizează tendințele contradictorii și complementare epocei sale, anume aspirația de a asimila temele și ideile culturii contemporane – în ceea ce are ea mai caracteristic, în arta științelor, în filosofie. Eminescu, îndepliniind condițiile în realizarea operei sale – poezia lirică, este impresionant tocmai prin înălțimea de vederi care apare în toate articolele sale, cu alte cuvinte în activitatea publicistică, fenomenelor de sinteza unei direcții istorice naționale”.
Foarte puțini oameni, bineînțeles cei aleși, își urcă numele pe o stea. Acesta e poetul român MIHAI EMINESCU, care prin opera sa – fie poezie, fie publicistică – a urcat treptat, treptat până cea ajuns sus, din ce în ce mai sus, cucerind văzduhul.
Eminescu pe lângă imaginația sa poetică-colosală era un analizator profund a situației economice, sociologice a țării. În ceea ce privește politica-a fost considerat de contemporanii săi ca un creier luminat, a cărei poziție era adoptată de numeroși dintre colegionarii săi. Ceea ce se dovedește în special în perioada 1880-1883 ca fiind un adevărat „cap limpede”!
Auzind mai întâi, apoi citind în literatura popoarelor că anume personalități de renume mondial dețin locuri – prin NUME – pe unele astre, procesul a început să mă intereseze. Aflasem că „stelelor” nu li s-a acordat „nume” ci doar altor corpuri cerești precum planetelor, asteroizi, comete. Personalități remarcabile aparținând institutelor de astronomie din lume, întruniți în ședințe speciale de lucru, făceau propuneri. Acestea erau nume celebre din rândul oamenilor de știință dispăruți, dar care prin lucrările lor –cu totul remarcabile, au rămas ca înaintași vrednici –a căror nume să fie drept simboluri. În acest mod, – a fost propus și admis de către Înalta Comisie Internațională de Astrologie numele lui SPIRU HARET (1970) denumit un crater de pe fața nevăzută a LUNEI; În o altă perioadă, oamenii de știință din România au propus numele pentru un asteroid a lui Constantin Pîrvulescu (m. 1912).
Nume românești – după cum rezultă din literatura de specialitate sunt a mai multor asteroizi:
Pe Marte: craterele IAZU (2006), BRATOȘ (1976) deasemeni numele antic al râului JIU – RHABON.
Deasemenea, pe lună este consemnată localitatea CARPATUS (1961)
și pe Venus – Patera Darclee-care ne amintește de solista Operei Hariclea Darcle (2006).
Deoarece VENUS este simbolul D R A G O S T E I, Institutul de Astronomie din București a mai propus câteva nume simbolice Esterica, Natalia, Zina și Iruca.
În ceea ce privește marele poet MIHAI EMINESCU – numele său se află pe astrul MERCUR – cu toate că e potrivit și pe VENUS. Aș aminti lectorului de studiile lui Eminescu în Germania. Pe lângă o serie de materiale. Eminescu – după unele manuscrise aflate în arhive, a fost atras de Astronomie, mișcarea corpurilor.
În celebrele versuri „LUCEAFĂRUL” se reflectă interesul poetului pentru „conservarea energiei”: „Din sînul veșnicului ieri/ Trăiește azi ce moare/ Un soare de s-ar stinge-n cer/ Și vremea încearcă în zadar/ Din goluri a se naște…”
Deasemenea citez poemul „La steaua”: „La steaua care-a răsărit/ E-o cale atît de lungă/ Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii ca s-ajungă…”.
Încă două nume: profesorul ȘTEFAN MICLE și NECULAI CULIANU sunt demne de a fi însemnate pe astre, căci în 1874, tranzitul astrei Venus a fost observat de acești mari și deosebiți astronomi ai Școlii române.
————–—-——–
Dr. Paul LEIBOVICI
Rehovat, Israel
15 Iunie 2020