Cum cad iubirile!
Cum cad iubirile, cum cad, din înălțimea unde au stat!
Și ce trufașe mai tronau
Și uite acuma unde stau!
Sub talpa hoților de doruri, umile și fără onoruri
Și se îngroapă în nisip,
Lângă uitare și se sting.
Sub coapsa timpului strivite de nestatornice ursite,
Prin falduri de singurătate,
Pe alei cu amintiri pătate.
Cum cad iubirile, cum cad, din inimile unde au stat
Vestale ce uitându-și locul,
Au lăsat să se stingă focul!
Rămân fărâmițate biete, în urne vechi, în lanț și-n zeghe
Și nu le caută cuvântul,
Nici inimile și nici gândul.
Cum cad iubirile, cum cad, de pe piedestalul spart
Și-n pieptul unde-au fost regine
Rămân în urma lor ruine!
Cum plâng iubirile, cum plâng când din altarul lor se sting
Și cum își rup veșminte alese
Că nu mai sunt de azi mirese!
Cum viscolesc pustietăți printre ruine de cetăți
Și cum mai șuieră și vântul
Săpând iubirilor mormântul!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
5 iunie 2020