Anatol COVALI: Tridiletele* speranței

Nu vreau să plâng

 

Nu vreau să plâng. Vreau din dureri să pot
măcar un zâmbet luminos să scot,

*

acum când mă destram şi-n risipire
alunec neştiind unde şi cum
se va sfârşi frumosul nostru drum
plin de-mplinire şi de fericire.

*

Nu vreau să plâng. Visez să pot să-alin
ale tristeţii ploi, ce din destin

*

cad pe speranţa ce de-abia adie,
dorind să ne preschimbe în noroi
potecile pe care amândoi
ne îndreptăm voioşi spre veşnicie.

*

Nu vreau să plâng şi să te văd plângând.
Vreau zâmbete senine-n orice gând.

16 noiembrie 2019

 

 

Ce pot să-ţi dau?

 

Ce pot să-ţi dau în dar pentru că eşti
şi de atâţia ani împodobeşti

*

cu zâmbetele tale a mea viaţă,
care atâta farmec n-ar avea
dacă n-ai fi necontenit în ea
azur superb şi blândă dimineaţă?

*

Ce pot să-ţi dau în schimbu-a tot ce-mi dai,
când faci din orice râpă colţ de rai

*

şi pui vibraţii-n stâncile din mine,
când codrii mei adânci întineresc,
căci gândurile tale-n ei foşnesc
şi-ţi văd surâsu-n ape cristaline.

*

Ce pot să-ţi dau ca-n viaţă-mi să rămâi
şi cu a ta prezenţă s-o mângâi?

15 noiembrie 2019

 

 

Întotdeauna

 

Întotdeauna în destinul tău
este măcar o zi cu un ceas rău

*

când tu decizi şi iei o hotărâre
pe care mai târziu ai s-o regreţi,
fiindcă pe tot ce faci pune peceţi
şi-ţi umple amintirile cu dâre.

*

Întotdeauna spui mult prea târziu,
nu trebuia pe acest drum să fiu

*

şi-ţi pare rău, dar nu mai ai ce face,
nu te mai poţi întoarce, nu ai cum
să mai colinzi acelaşi sau alt drum
când viaţa-îţi dă-ncontinuu bobârnace.

*

Intotdeauna, când priveşti spre ţel
spui cu regret: Putea să fie-altfel !

14 noiembrie 2019

 

 

Îmi pare rău

 

Îmi pare rău, dar în zadar regret
că am trăit mai mult în violet

*

şi nu am colindat culori superbe,
pentru că nu am vrut acest destin
care mi-a dat când a dorit,din plin,
nu flori strînse-n buchete,ci în jerbe.

*

Îmi pare rău c-am înţeles târziu
că pe alt drum, frumos, puteam să fiu,

*

dar m-am trezit că merg prin râpi şi gloduri
pierzând şi renunţând mereu mai mult,
când n-am pătruns în tot ce-a fost tumult,
ci-am mers pe-alături sau făcându-i poduri.

*

Îmi pare rău c-al vieţii zurgălău
sună necontenit păreri de rău.

13 noiembrie 2019

 

 

N-am să renunţ

 

N-am să renunţ şi am să cred intens
că am să fiu întotdeauna dens

*

în faptele şi-n visurile mele,
zburând oriunde sufletul meu vrea,
prin văgăuni,dar şi pe orice stea,
chiar de-or să-mi fie aripile grele.

*

N-am să renunţ să lupt şi să cutez
să-mi fac din împlinire ţel şi crez,

*

să nu cedez în faţa neputinţei,
care-îmi mai dă ocol din când în când,
să se înfrunte fiecare gând
cu zmeii răi şi aprigi ai fiinţei.

*

N-am să renunţ, convins că Dumnezeu
mă sprijină să trec prin orice greu.

12 noiembrie 2019

———————————–

Anatol COVALI

București

Noiembrie 2019

Tridiletul* este o nouă formă fixă, inventată de autor, cu scopul de a diversifica acest gen de poezie.

Lasă un răspuns