Cu sensibilitate cuvintele minunate le aleg,
Înșiruindu-le în versuri frumosul iubirii îl leg
Tăcerea și liniștea sufletului în ele cuprind,
Sentimentele trăite le port cu drag în gând.
Cuvintele alese sunt smaralde ce strălucesc,
Scrise ori rostite prin viu grai în timp dăinuiesc
Simt iubirea și suspinul clipelor ce vin și trec,
Prin trăirile și dorințele mele viața mi-o petrec.
Mă adâncesc în tâlcul cuvintelor ca într-o oglindă,
Atunci când gândul călător prin amintiri colindă
Să simt bucurie în suflet privind seninul cerului,
Zâmbind să ascult prin ramuri adierea vântului.
Frumusețea din toamna cu straiul de aramă,
Să o privesc cu nostalgie fără să îmi fie teamă
În slove s-o descriu fără nici o urmă de tristețe
Și-n zilele ploioase cu dragoste să-i dau binețe.
Diminețile însorite să-mi fie balsam în suflet,
Pe cărări necunoscute să mă poarte în umblet
Tristețea lumii nicicând în drum să n-o întâlnesc,
Cu iubire prin cuvinte semenilor să le vorbesc.
Să simt chemarea iubirii și-n suflet să o păstrez,
Măreția și frumusețea ei să-mi fie-n viață crez
Iar când zorii de ziua îmi dăruiesc magică lumină,
În priviri să am mereu cu drag strălucirea-i divină.
——————————-
Maria HOTEA
6 noiembrie 2019