Spovedanie
Mi-e logos răsuflarea vie,
Mi-e cerul martor, iar el știe.
Sunt aripă în zbor, gând pe un nor,
Dezvelesc regrete, învelesc dorințe
În vremuri ce-mi mângâie trupul trecător.
Sărut apusul, îmbrățișez răsăritul,
Țin de mână visele, simt cum le bate inima,
Amurgul le dă viață, stropindu-le cu apă vie
Din pocalul invizibil al timpului ce se roagă
La Dumnezeul nostru să nu mai fie efemer.
Mi-e logos ființa ce freamătă la fereastra
Deschisă a iubirii, așteaptă să simtă
Mireasma amorului și se spovedește
În vers făurind calea nemuririi.
———————————
Irina-Cristina ŢENU
7 octombrie 2019