Secunda ta de rouă…
Mi-ai fost dată fără Soare, fiindcă inundai privirea,
… universul meu de gânduri … visele-mi, chiar amintirea.
– De-asta este bine, poate, pentr-un secol sau chiar două!,
… să-ți prefaci divinitatea în … secunda ta de rouă.
Când te-ndepărtezi prin dânsa, cu piciorul descălțat,
… simt cum lași sfădită-n urmă, învechitul tău păcat.
– Săvârșit de o ispită, de un măr, cu gust de Soare!,
… și-un Adam fără de minte, fără haine sau odoare.
Dimineața ta din umbră, are zâmbet adorat,
… înțeles de toți aceeia … care ți l-au adulat.
(povestind prin Galaxie, că iubirea este-o taină),
– O întrecere cu sine … și a dorurilor haină!.
”- E-o magie că aceasta … cumpără orice secundă!”,
… iar apoi chiar se preface, în privirea ta redundă.,
(plagiind pentru o clipă … zona mea de influiență),
… sfidând astfel pronosticuri pentru orice concurență.
– Nu visa că mă dobori, cu vreo șarjă de cuvinte!,
… pregătite academic … poate pentru cele sfinte.
– Ori cu clipa-ți fericită … că sărută a mea geană!,
… fiind foarte dezinvoltă, în secunda sa de taină.
Ești o dimineață oarbă … dar cu zâmbet colorat,
… care-mi spune că ar vrea, sfidător, un alt regat.
(nu știu ce-o face cu el … fiindcă mie nu mi-a spus),
”- Cred că-l va negocia, când o fi, cu cel de sus!.
Mi-ai fost dată fără Soare, fiindcă inundai privirea,
… universul meu de gânduri … visele-mi, chiar amintirea.
– De-asta este bine, poate, pentr-un secol sau chiar două!,
… să-ți prefaci divinitatea în … secunda ta de rouă.
Măștile ascunse ale sentimentelor noastre…
– Viața curge-n abstinență … și în linii teatrale!,
… purtând mantia tăcerii, în culori multicolore.
(împletită dintr-un fir … cu tendințe imorale),
… prinse-n zborul unor păsări cu tradiții carnivore.
Ne-am ținut cândva de mână, chiar sub ploaia de păcate,
… albăstrind cu sentimente … cerul nostru de lumină.
– Fiind trandafiri multipli, în iubiri multiplicate!,
… sau fiind chiar unicați … în iubirea clandestină.
”- Știu că-i greu ca să descriem, sentimente inumane!”,
… graba de-a-mpărți în doi … ritualuri învechite.
(săvârșite în iubiri … ce au fost toxicomane),
… și surprinse chiar în ochii, cu privirile-mpietrite.
… chiar inelul de logodnă … leagă aforism final,
– Calibrându-ne destine, înspre umbre încă vii!.
(ne-am trezit chiar din iluzii, ce invocă-nspre astral),
… vina către celălalt … spusă-n dimineți pustii.
– Faptul că … doar cu o floare nu se face primăvară!,
… îl reflectă neputința … împărțirii gândului.
”- O conexiune care … s-a pierdut seară de seară!,
… căci iubirea ne-a trădat, făcând loc dezgustului.
Cu tărie am crezut … în puterea ta și-n tine,
… sau chiar în capacitatea-ți, de a mânui cuvânt.
– Acum totul este-un vid … și-o tristețe mare-n mine!,
… încât însăși vorba ta, mă împinge în mormânt.
Cade-ncet cortina noastră, peste-a vieții întristare,
… mumurând că-i nefiresc … ca să uiți de amândoi.
(și privind spre tot ce-a fost … dragoste, mistificare),
”- Îmi scot masca fericirii și zâmbesc larg către noi!”.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN