Poartă pe umeri un giuvaier
Se înfășoară-n pereți de rouă,
are o limpezime-n priviri care îmbată verdele
pășește odată cu stelele prin ierburi.
E desfătată ca o vocală sonoră
În sufletul vibrant al unui cântec de dragoste.
Dacă o cunoști îi pui sărutul în mâini,
te temi de oglinda divină,
ascunzi în trup o atingere dorită
care-ți macină gândurile și te face dependent
de o flacără care-ți circulă prin sânge.
Nu știi ce se întâmplă cu tine,
puțini cred că ești stăpânit de fluturi
și sub piele porți vârstele florii.
Între mine și ea-i o amiază de lumină
unde nu odihnește nicio umbră.
Între noi valuri din suflul iubirii
poartă pe umeri un giuvaier.
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
Septembrie 2019