Ne contopim în toamnă strângând iubiri eterne,
Arzând aceeași lampă uzată fiind de vreme,
Făr-a lua în calcul cât vom mai exista,
Știind cum este pactul ce cale vom urma,
Trăind doar admirând al fluturilor, zbor,
Cu dorul flămând simțind că ni-i dator,
Amorul ce se pierde prin stepa de cuvinte,
Lăsând în urmă totul trăiri și jurăminte.
Dorim același vis înfiripat de viață,
Răpind din paradis o clipă de speranță
Și trecem mai departe privind cerul înstelat,
Cum pune broderia din razele de jad.
Popas găsesc pe banca atâtor amintiri,
Respirând iubirea frumoasei regăsiri,
Punându-mi fruntea rece pe umeri-ți calzi,
Revăd cum mă petrece, același farmec, azi.
Goblenul tinereții încă e lucrat,
De pasiunea vieții care ne-a înnobilat
Și dacă, astă toamnă ne îmbracă în trăiri,
Să mulțumim iubirii și sfintei dăruri.
———————————-
Ioana CONDURARU
23 august 2019