Varga Istvan ATTILA: Adevăruri decăzute (versuri)

Căutând,

în disperări,

Căzute

și decăzute…

Al dispărerii

adevăruri,

Dureroase,

uzate,

de lacrimi

și suferințe,

Neiertării

dureri…

Necrezute.

 

În acele lumi,

Stingherite…

de grele lanțuri,

Necântărite.

Crezute…

imaginare,

ireale trăiri

în ce trăim,

jelim…

și vrem,

a judeca

Judecății

Neauzite

Zgomote.

 

 

Dulce adevăr negustat

 

Al realului,

Necuprins…

Nezis,

Dar așteptat,

Atins,

Dar nedescris…

Iubit,

Dar neiertat,

Dorit,

Dar nesocotit,

Dulce,

Dar negustat,

Așa zis,

Adevăr…

Mințit,

De o lume…

Necrezută,

De o lume,

Neascultată,

Doar căutată.

 

 

Pierzând al lumii sigur

 

Sigur,

Crezând…

că este,

un sigur,

ce te călăuzește.

 

Crezând al găsi

aici…

într-o lume

reală,

crezută…

a fi întemeiată,

indiscutabil…

pe ceea ce vezi

nefalsificată,

de false apariții,

aspirații.

 

Crezute a fi…

Incontestabile.

Dar privește,

rugu-te.

Acel rug,

aprins…

Acele rugi,

răsucite…

Acea cruce,

ce te atinge

pierzând-ți…

————————–

Varga Istvan ATTILA

Zalău

27 iulie 2019

Lasă un răspuns