Dorel SCHOR: Hampton Court

După ce am revenit de la Hampton Court, fosta rezidenţă preferată a suveranilor britanici, l-am întâlnit întâmplător pe Aron Dekel, veche cunoştinţă şi antreprenor de succes. El tocmai făcuse un tur prin marile magazine Harrods şi revenise încântat de diversitatea mărfurilor şi de faptul că soţia sa nu găsise nimic pe placul ei. I-am relatat câteva amânunte despre construcţia palatului regal, m-am gândit că îl poate interesa ca… om de meserie.

– De fapt, cel care a construit palatul a fost favoritul regelui Henri opt, cel cu multe neveste, precizez. Pe favorit îl chema Thomas Wolsey, care reuşise în scurt timp să devină ministru, cardinal şi legator al papei. Până într-atât se simţea stăpân pe situaţie încât se adresa suveranilor străini, în scrisori „Eu şi Regele etc”. Întâi el!

– Dar el câte neveste avea? se interesă Dekel.

– Nu-i vorba de neveste. Thomas ăsta, de cum se văzu promovat, cumpără Hampton Court şi hotărâ să construiască un palat cu nu mai puţin de o mie de camere…

– Dar câte neveste avea? insistă Dekel.

– Avea patru sute de servitori care îngrijeau de casă! Clădirea înconjura cinci curţi interioare, fiecare prevăzută cu imense bucătării. Fastul era inimaginabil, petrecerilor li se ducea vestea…

– Dar câte neveste avea amiralul ăsta?

– Cardinalul… La un moment dat, a avut ideia nenorocită de a-l invita pe şeful lui, pe Henri al optulea. Ăsta e cel cu şase neveste.

– Gata, îmi închipui ce s-a întâmplat. Regele a vrut să le plaseze în căsoiul ăsta mare, să la aibe la îndemână, dar să nu se vadă între ele.

– Regele a fost încântat de ce a văzut. Şi în timp ce orgoliosul popă nu mai putea de plăcere, regele s-a gândit că un asemenea palat se potriveşte mai bine unui rege decât unui cardinal, care ar trebui să se roage şi să postească, nu să chefuiască….

– Mai ales că nici nu ştim câte neveste avea…

– Pe scurt, nefericitul cardinal a fost obligat să facă un mic cadou regelui, mă refer la Hampton Court cu tot ce avea înăuntru şi pe dinafară. Regele a acceptat cu largheţe, dar dacă crezi că i-a iertat cutezanţa că a avut la un moment dat o proprietate mai mare decât a lui, greşeşti. Tipul a căzut în dizgraţie, iremediabil.

– Da, spune domnul Dekel. Niciodată nu trebuie să ai casă mai mare decât şeful, mai ales dacă el are şase neveste şi tu ai mai puţine…