Beatificare
din tăcerea lemnului a mai rămas
molifta iertăciunii unui amnar
închipuit de sprijinit trotuare
învelite-n saci de canonizare,
iezuiți negrii
fac botezul iordanelor din ploi
matinale,
s-a început licitația tablourilor
cu templieri din muzeul
criptelor,
deasupra lor graaluri fumegă din
narghileaua unui diavol din rumeguș,
o sută de fluturi selenari
se fac călugări
și-n naose de coaste plânge pruncul
dezvelirii,
Beatificare,
încep sirenele să sune-n toace
pe la vămi de mortăciuni,
e pace-n stele
îngeri ne vor fi străbuni.
Domingo
joc selenar
și ploaia ce-mi umblă barbar
prin cuvinte, un dangăt fereastră
sună batrician prin colbul
din arcă,
domingo
foșnet neînsuflețit de abac numărat
cu anii în breaslă,
suflu sever în piatra ce-și dă duhul
pe drumul din fier si aramă,
copilul negru al viermilor
de mătase, uitare în vamă,
obiect rătăcit în ceasul din ultima
gară,
domingo
clinchet de lanțuri pe gleznă topită
în mersul dinapoi, ecvestră rugină
pe lacăte-n sare si miei prin trifoi
la moartea de seară,
flamingo stupar cu aripi în scoici
devorate de fluxuri,
coloane de midii umbrare de vers
înecat, inchiziții pe rosturi
de zid aplecat desfătării albastre,
domingo
floare de sabră sau cactusul nopții
cu chip împăiat,
pur și simplu, un zgomot senil la moara
uitării cu linx de poet,
(cuvânt de final neștiut!…)
————————–
Simon JACK
Israel
Iunie 2019