LILIACUL ALB
Mă cheamă cu-mbieri miraculoase
Parfumul florilor de-alb liliac,
Ce-au înflorit în tufe voluptoase
Căzându-şi umbra la mine-n ceardac.
Florile-i sunt steluțe de zăpadă
Care sclipesc în torţe de chemări,
De încântare uit de a mea tiradă
Ascunsă într-un vis de-mbrăţişări.
M-amuz; cu sârg îmi caut noroc
Și-n floarea lui cu cinci petale
Găsesc doar un grăunte de soroc,
Ce îmi încurcă dorul abia ieşit în cale.
Culeg apoi un ram cu petale ceruite
Și-l pun grijă într-un potir de argint.
Deodat’ simt strecurându-se pe nesimţite
Fiorul dulce al dragostei. Ce vis de alint!
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(din vol. ,,Amintiri întomnate’’, 2019)