Noaptea trandafirilor
Se-ncenușează în amurg de lacrimă o roză
odaia e-o tăcere necuprinsă
trup al ultimului cer
și-n mireasma veștedă a orei
aripa strivită-n despletitul zbor invers
împrăștie doar cioburi din cuvinte
o destrămare a rozei în miez de-oglindă
și sângerează lumina
în piatra arsă dintr-un zâmbet
dincolo de geamul risipit
printre fantasme de trandafiri.
În tresărirea candelei din ramuri
prin frunza albită-n inimă de înger
curge-n noaptea trandafirilor
tristețea unui neînțeles destin.
—————————–
Alice PUIU
Mai 2019
Pictura Frans Mortelmans (Belgia 1865 – 1936)