VERDELE…
Verdele… e primăvara-n izbucniri de clorofilă…
E-n mugurii, ce ţâşnind plesnesc pe ram…
În frunza de sub brumă, timidă şi fragilă,
De soare alintată ascultând febrilă
”Oda bucuriei „-n sărbătoare, ca la hram…
Verdele… e-al speranţei-ndrumătoare-n viaţă…
E-n mucegaiul, ce-orice-atinge putrezeşte…
În iedera, ce tânjind lumina se-agaţă,
De tot ce-i la-ndemână-nalt, chiar fortăreaţă
Şi-n trifoi… chipurile norocul ţi-l trezeşte…
E-al lucernei, buruienilor ce cresc pe glie…
Al brazilor, ce-ntind spre cer vârfuri avide…
Crudităţilor strepezind dinţii-n copilărie,
Al scaieţilor, ce-ţi zgâriau glezna-n bălărie
Şi-al muschiului, din locuri umbroase şi aride…
Verdele… e-al tinereţii, ce te priveşte-n faţă…
Al grânelor, din lanurile-ntinse-n luna mai…
Al visurilor, ce-n noapte-adâncă te înhaţă,
Ca firul de lumină să-l găseşti, te-nvaţă,
Săltând în zboruri, pe coamele de cai…
E… şi-al minciunii spuse cu ipocrizie…
Al dezamăgirii, cu gust de-amărăciune…
Al şerpilor venin, ce-ţi produc paralizie,
Al mării furtunoase, în adâncu-i de te-mbie,
Al… mlaştinilor cu miros de mortăciune…
Dar… e şi-n ochii mei, plini încă de speranţă…
Al libelulei, crăiasă mică, oglindită-n apă…
Mă prind în zbor cu ea, plină de cutezanţă,
Ca Verde să rămân, în ultimă instanţă
Şi nu lăcustă, ce-n seva lumii se adapă…
PE FRUNTEA SUFLETULUI MEU
Pe fruntea sufletului meu,
Cernit-au astăzi flori de măr…
Din ceruri poate, de vreun Zeu,
Când ruga mi-auzit… sau Zmeu,
Coroană-mi împletind în păr !
Visul, rămas în iarnă priponit,
Pe stâlpul deznădejdii înspre cer,
Până mai ieri, de viscol prigonit,
Mi-a sângerat la poale, surghiunit,
De mâna crud-a unui temnicer…
Azi, însă, parcă ies din labirint,
Soarele mă întâmpină, mă scaldă…
Cuvinte nu pot scrie din ce simt,
Îmi picură ca stropi de mărgărint,
De bucurie, o sevă dulce, caldă !
Prezentă-s primăverii-n sărbătoare,
Mă inundă parfum de flori de măr,
De parcă ies dintr-o vâltoare,
Putând fi iarăși visătoare,
Prinzând din zbor fluturi în păr…
Și am de-astâmpărat atâta sete,
Ce-am adunat în sufletu-mi arid…
Că vreau să șterg cu un burete,
Amare lacrimi și regrete,
Din mine să-nfloresc timid !
Să cred în zile noi și încercări,
Să-mi vina, făr-a scrie-o jalbă
Și-n loc de vifor și întunecări,
Doar primăveri m-aștepte pe cărări,
Din flori de măr să-mi fac o salbă !
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
3 mai 2019