Vreau să pot…
Vreau să pot să ţin în palmă universul lumii tale,
Să privesc prin ochii lunii veşnicia ta albastră,
Când cu stele argintii ardeau clipele petale
Tu să mă aprinzi lumină înserată la fereastră…
Vreau să pot să îi cer clipei să te leg de infinit,
Să-nfloresc eternitatea în târziul din cuvinte,
Când la margine de timp adorm ceasul obosit
Tu să mă rosteşti iubire dintr-un gând ce nu mă minte…
Vreau să pot să strâng în foşnet înflorirea ta divină,
Şi să-ngrop într-un abis lumea ne-mplinirii noastre,
Pentru această neiubire numai soarta e de vină
Când o flacără din suflet veşniceşte printre astre…
Vreau să pot într-un târziu din parfum de crizanteme
Să-ţi înmiresmez tăcerea… patosului tău ceresc!
——————————
Daniel BARBU
19 aprilie 2019