Reflux alb
Nu mi s-aștern cuvinte în ierni
neîntâmplate pe gura aceea a mâinii
ce-i forfotă luxată pe glezna
unui picior de vânt,
buze primăvăratice,
conspirații tăcute printre stâlpi orfani
de umbră,
pe greabănul luminii, împovărate
alizee schinjuiesc condamnați
la armura sufixului floral,
orhideea silabei sufocate sub aripi
de rotund,
botează
armaghedonul parfumului înnobilat
sub gând,
reflux alb,
tot ce pleacă coral
de pe fundul unui ocean ce-a respirat
in mine,
tălăzuind țărmuri frigide! …
————————–
Simon JACK
5 aprilie 2019