De ce nu-mi vii?
Mai stau și-acum cu gândul dus,
Privind la bolta îmbrăcată-n stele mii,
Parca aștept un semn sau un răspuns,
Și – n sine mă intreb:de ce nu-mi vii?
Văd cum s-a desprins din carul mare-o stea,
Și a căzut frângăndu – se în cioburi mii,
Privirea-i pironita acolo, sus spre ea,
Sunt tristă și mă -ntreb uimita:de ce nu-mi vii?
Luna în noaptea oarbă, încearcă să se-ascundă,
Dup-o perdea țesuta din nourii cenușii,
Întreb, cuget, dar nimeni nu e să imi răspundă,
Când eu nedumerita intreb:de ce nu-mi vii?
Cad stele rând, pe rând, în cioburi mii se sparg,
Se-aud cum urlă-n colț de lună înfometați lupii,
Unde ești steaua mea, tu îngerul meu drag,
Taci și nu imi răspunzi :de ce, de ce nu-mi vii?
Mută e noaptea asta și cerul parcă plânge,
Cum stelele se sparg(sting) când se ivesc zorii,
Ca de-un pumnal înfipt simt rana ce îmi frânge
Inima, când privesc ceru-ntreband:de ce, de ce nu-mi vii!?!
Dor,
Gândul curat rătăcește,
Cauta disperat amăgiri,
In sufletul meu atât mai trăiește,
Speranța mult doritei noastre întîlniri.
Timpul ce trece apasă
Peste ființa mea, tot mai amarnic,
Dorul de voi și de casă,
Inima-mi face ,să bată năvalnic.
Ochii ce-au plâns parc’au secat,
Așa cum seacă o mare involburata,
Atâta tristețe și dor în mine am adunat,
Căci nu cred că voi mai surâde vreodată.
Mă -nchin și mă rog,atât mai pot eu,
Să fiți sănătoși ,de bine să aveți parte,
Singură, doar cu ajutor de la bunul Dumnezeu,
Încerc să răzbat în pustia străinătate!
Deseori Doamne,
Deseori ne înturnam Doamne cu gândul,
În amintiri ce le-am trăit cândva,
Suspinând zile și nopți de-a rândul,
Ca apoi să înțelegem că e voia Ta.
Deseori uităm a ne ruga pentru ce-avem,
Și râvnim din ce în ce tot la mai mult,
Nu-ntelegem cât de trecători suntem,
Și nu știm cum să ne bucurăm pe pământ.
Deseori nici nu mai știm ce vrem să fim,
Și ne pierdem în visări uitând de Dumnezeu,
Păcătoși, nu luăm seama să îi mulțumim,
Că-i singurul ce ne salvează de la ceasul rău.
Deseori ne ierți Doamne și ne mângâi,
Când greșim te superi pe noi tu vreodată?
Ne-ntelegi păcatele, durerile și ne susții,
Și ne strângi cu drag în jurul Tău, bunule Tată.
Deseori când abia ne dăm seama cât greșim,
Temându-ne doar atât, de răzbunarea Ta,
Mâhniti și plini de păcate, înaintea Ta venim,
Ne rugăm și cerem Doamne a ne ierta,
Tu ne ești salvarea orisiunde ne-am afla,
Slavă Ție Doamne, Slavă Ție, aleluia!
——————————-
Elena TUDOSA