Suntem o rugă plânsă în apus…
Suntem hoinari într-o iubire, și zbuciumul
din ape
ce se zbat de maluri cu sălcii plângătoare
și fluturi suntem,ce și pe întuneric știu
să zboare
și ciuturi cocoțate pe un cer , din care ,
sufletul nostru însetat, voiește să se adape .
Suntem o rugă plânsă pe tăcute în apus,
sau întrebări fără răspuns …
Suntem orice ,
dar nu amanții din Verona ,goi de frunze
și de patimi ,
suntem , iubirea mea ,doar sarea unei
lacrimi
și punți ce balansează între două vieți
și puri ,ca roua unei dimineți …
Suntem ,doar tălpile rănite de pietre
și de cuie ,
sau doar durerea mută , când o Golgotă
suie …
…sau poate doar iubire ,cu gelozii și cu
năpaste ,
deși suntem curați ,ca două amfitrioane
caste.
Suntem doar călători,cu o batistă udă -n
buzunar ,
și-n loc de tren ,am luat mărfar.
Ne căutăm și printre rânduri și-n apus ,
dar la”Plecări ” ,ne-am oferit,doar lacrima
ca dar…
… și la întrebări , ne-am amânat răspuns…
Doar verile ne-or ocroti la sân
cu macii pitulați in fân
și nopțile cu lună plină,ne-or fi nuni ,
nuntași doar crângul cu aluni …
Suntem poeme ce le deslușim pe rând
și toată depărtarea , ce doare-n fiece
cuvânt …
Ninge toată depărtarea, peste macii
din trecut…
Cum să uit cum mi-ai fost vara
și taifunul de demult,
macii tăi , pictați ca para ;
ninge doar cu-nfrigurare
peste rugul din trecut…
Când mi-e dor ,
cât un viscol-n ierni ascuns ,
tu te troienești în mine ,
doar nămeți… fără răspuns…
De-ți e dor de- nveți să plângi ,
abătut ,nins de tăceri ,
caută-mă sub zăpezi
ce-au căzut până mai ieri ,
sau în rana de sub coastă
ce-a -nflorit ca un mac din alte veri…
Când mi-e dor ,
eu te’ aud bătând din aripi
ca un fluture în piept
și mă dori ,ca un vis neîmplinit
dintr-o gară de demult .
Când și când încă te-aștept
și mai dori când te ascult …
O să uiți ce înseamnă vara
cu tot rugul din sărut ?
Ninge toată depărtarea
peste macii din trecut…
File de jurnal
„Loviturile schimba pentru totdeauna oamenii .
Spinii dezamagirii infipti adanc in carne ,dor pana la os.
Asisti la prabusirea din tine ca o implozie,dezorientat si neputincios .Te uiti si -ti vine sa urli ca nu poti schimba nimic .
Te uiti pierdut intr-o ruga stiind ca nu vei uita niciodata si ingenunchiat si obosit de atata tristete , nu-ti mai doresti decat sa te prabusesti intr-un somn lung , frate cu moartea , in care sa uiti tot.
Sa uiti ziua care a trecut , pe care o asteptai ca pe un dar , dar care a fost doar blestem ,sa uiti mana care a lovit ,sa uiti ca o vreme ai trait atat de frumos , sa-ti uiti visele , sa nu mai astepti nimic si pe nimeni .
Sa -ti incui poarta sufletului si in spatele ei sa vietuiesti pustiu , temandu-te de ziua de maine si de cele care ti-au ramas , cand nimic nu va mai fi la fel ,ca si cum un tavalug ar fi trecut peste sufletul tau ,lasand in urma doar cioburi si tristete .
Ce este frumos ,dureaza putin
Cu cat o iubire este mai puternica , cu atat ea are mai putin de trait.
Te inalta sus , sus ,de ai senzatia ca poti atinge cerul cu mana
Dar cand celalalt pe care il iubeai si a carui fericire ti se parea mai importanta decat a ta iti da vant cu mana cu care te mangaia ,cazi urat.
Cu cat zbori mai sus , cu atat cazi mai urat !
Cazi de-ti rupi gatul si ramai paralizat pentru mult timp , uneori pentru toate zilele ce vin.
Si nu-ti mai doresti nici macar sa respiri .
Nu-ti mai doresti decat sa te prabusesti intr-un somn lung , frate cu moartea , in care sa uiti tot , sa nu-ti mai amintesti nici de unde vii si nici macar cum te cheama ….
Sa uiti ca ai fi existat vreodata .”
————————-
Elena NEAGU